România: cum atacă Guvernul ONG-urile și libertățile acestora

2017 a început cu ce au fost, probabil, cele mai mari demonstrații publice de la căderea regimului lui Ceaușescu. Acum însă ONG-urile trebuie să se lupte pentru supraviețuire.

Ca și guvernele din Ungaria, Polonia și alte state membre ale UE, guvernul român a fost ocupat în ultima vreme cu elaborarea unor legi care limitează activitățile organizațiilor neguvernamentale. În Parlament au ajuns astfel mai multe proiecte de lege care, dacă ar fi adoptate, ar restricționa dreptul fundamental al publicului de a protesta și de a trage la răspundere Guvernul. La începutul său, anul 2017 părea să fie unul promițător pentru societatea civilă, însă acum e mai important ca niciodată să rămânem vigilenți atunci când vine vorba despre apărarea libertăților civile.

Puterea poporului

La începutul lunii ianuarie, noul Guvern al lui Sorin Grindeanu s-a folosit de prevederile legate de stări de urgență pentru a grăbi adoptarea unui proiect de lege care propunea dezincriminarea anumitor forme de abateri comise de funcționari publici și oficiali guvernamentali. Au fost de asemenea propuse modificări la Codul Penal care ar fi dezincriminat abuzurile de putere care rezultau în delapidarea unor sume mai mici de 200.000 de lei (circa 43.500 euro).

Oficial s-a declarat că acest proiect de lege era necesar pentru a se interveni în legătură cu supraaglomerarea din penitenciarele acestei țări unde corupția în rândul funcționarilor este endemică, mulți dintre aceștia aflându-se în închisori. Cetățenii și ONG-urile care promovează libertățile civile au perceput însă proiectul de lege și modificările propuse cu privire la Codul Penal drept încercări evidente de a oferi imunitate oficialilor pentru infracțiuni comise în trecut și de a-i proteja pe politicieni de anchetele cu privire la fapte de corupție.

Împotriva reformelor s-a areacționat prin organizarea de proteste în București și în alte orașe din întreaga țară. Grupurile societății civile au mobilizat cu succes zeci de mii de persoane care au protestat zile întregi. Pe 5 februarie la București a avut astfel loc cea mai mare demonstrație publică de la căderea lui Nicolae Ceaușescu, la care au participat peste o jumătate de milion de oameni care au solicitat demisia Guvernului.

Reacția la aceasta a fost rapidă: ordonanța a fost abrogată în aceeași zi, iar pe 8 februarie în Parlament s-a votat cu privire la demiterea Guvernului. Guvernul a supraviețuit, însă decizia a fost pe muchie de cuțit: deputații din coaliția de guvernământ s-au abținut, împiedicând oponenții să ajungă la necesarul de 50% din voturi

Libertățile civile se află în pericol

Se părea la acel moment că succesul acestor demonstrații i-a făcut pe mulți politicieni români să realizeze cât de mare poate fi adevărata forță a societății civile. A fost evident că poporul a putut să îi tragă la răspundere pe guvernanți pentru ce fac. Această revelație a generat însă și panică în rândul oficialilor români, care au început să facă declarații publice și să legifereze împotriva exercitării anumitor libertăți civile, inclusiv a celor necesare pentru funcționarea ONG-urilor.

La o săptămână după abrogarea ordonanței, Ministrul Muncii, Olguța Vasilescu, i-a avertizat pe protestatarii care ieșeau încă în stradă, cerând demisia Guvernului, că trebuiau să respecte legea care prevedea că părinții nu au voie să își aducă copiii la demonstrații publice.

Un alt membru al PSD, Cătălin Rădulescu, a declarat în toiul protestelor că polițiștii ar trebui să îi forțeze pe protestatari să se retragă folosind tunuri de apă. Acesta a adăugat că avea încă pușca de asalt AKM pe care și-a achiziționase la revoluție și că era pregătit să o folosească împotriva protestatarilor.

Ce pot fi însă mult mai periculoase decât acest tip de retorică sunt inițiativele legislative. Spre exemplu, în Senat a ajuns în luna martie un proiect de lege care propunea pedepsirea încercărilor de a „ataca ordinea constituțională“ cu până la trei ani de închisoare. Această lege ar face practic ilegale protestele publice precum cele care au avut loc în februarie. Din fericire, acest proiect de lege se află încă în Parlament, așa că poate încă fi oprit.

Un alt proiect legislativ foarte periculos este cel prin care se propune închiderea ONG-urilor care nu publică de două ori pe an rapoarte cu privire la bugetul cu care operează. Proiectul de lege, propus la începutul lunii iunie, pare a fi o copie a unei legi din Ungaria (care la rândul său are la bază o lege din Rusia) potrivit căreia orice ONG care primește peste 24.000 de euro din donații din străinătate trebuie să se înregistreze ca fiind „agent străin“ .

Lupta pentru supraviețuire

ONG-urile au reacționat imediat împotriva propunerii de a fi introduse noi sarcini cu privire la raportări bugetare. Multe dintre cele mai importante organizații din țară, precum APADOR-CH, membră a Liberties, au publicat o scrisoare de protest împotriva proiectului de lege, solicitându-le parlamentarilor să respingă propunerea. După multă presiune, discutarea proiectului de lege a fost amânată pentru după vară.

Au existat puține reacții din străinătate cu privire la această situație, poate pentru că se consideră că politicienilor le va veni mintea la cap. Au fost însă manifestate îngrijorări din partea unor persoane din Bruxelles. În aprilie, deputații europeni din Grupul Verzilor/ ALE din Parlamentul European au emis o declarație cu privire la încercările Guvernului român de a „limita libertățile de care se bucură acum cetățenii și organizațiile societății civile“. În cazul în care Guvernul decide să revină asupra inițiativelor menționate anterior, va fi nevoie de sprijin puternic pentru societatea civilă din partea Parlamentului European.

Pozițiile publice puternice împotriva vilificării ONG-urilor sunt deosebit de importante din cauza pericolului pe care astfel de atacuri îl prezintă- pericol care depășește restricțiile evidente privind drepturile. Retorica politicienilor împotriva activității ONG-urilor și amenințările la adresa susținătorilor acestora pot fi privite cu ușurință ca instigând la violențe. Astfel de situații au fost observate și în alte state membre ale UE, unde guvernele s-au manifestat împotriva libertăților civile. Printre exemple se numără atacul motivat politic asupra unui activist dintr-un ONG din Slovacia, care a avut loc în septembrie 2016 și vandalizarea biroului unui grup care susține drepturile LGBT în Polonia din iunie 2017.

Astfel de situații apar deja și în România. În iunie a fost atacat un bărbat care se îndrepta către Parada Gay de la București pentru că avea haine pe care se aflau culorile curcubeului, modelul fiind asemănător steagului LGBT. Atunci când politicienii amenință deschis cu violențe, unii pot crede că există o aprobare tacită care le permite să recurgă la astfel de acte.

Pe măsură ce parlamentarii se întorc din vacanța de vară, legislația menționată mai sus ar putea reveni în fruntea agendei lor. Anul a început bine pentru grupurile de libertăți civile, care din păcate însă au devenit acum ținta politicienilor care vor să evite să-și asume responsabilitățile pe care le au față de cetățeni. În România, ca și în alte părți ale UE, ONG-urile intră acum într-o lupta pentru supraviețuire, luptă în care victime colaterale pot fi și democrația și statul de drept.