​#NoiDecidem: Democrație directă vs. democrație reprezentativă: cine ar trebui să ia deciziile?

În timp ce cu toții ar trebui să avem un cuvânt de spus în luarea deciziilor colective care ne afectează profund viața, mulți dintre noi ar prefera să petreacă timp cu familia, în loc să învețe despre cum ar trebui să se aplice TVA-ul în transportul marit

Așa cum spuneam în cel de-al patrulea articol din această serie, există persoane care cred că doar democrația directă e democrație autentică. Și că atunci când le acordăm putere unor reprezentanți să ia decizii în numele nostru, facem un compromis - un compromis între idealurile noastre și realitatea practică. Ne-am dori să luăm toate deciziile care ne afectează, doar că nu avem resursele necesare. Cineva trebuie să ne facă pâinea, să ne repare mașinile de spălat, să construiască drumuri, să vindece oase rupte și așa mai departe; dacă am încerca să luăm o decizie, în cunoștință de cauză, în legătură cu toate aspectele pentru care este necesară luarea unei decizii colective, am muri cu toții de foame. Sau, cel puțin, mașinile noastre de spălat nu ar fi reparate niciodată. Astfel, pentru a economisi timp (și bani - referendumurile pe scară largă sunt destul de costisitoare!) ne lăsăm timp să ne ocupăm de treburile noastre, delegându-i pe alții să ia decizii în numele noastre.

Unii dintre cei care împărtășesc această opinie cred, de asemenea, că, deși o fi fost cândva o decizie bună să plătim câteva mii de oameni pentru a lua decizii colective în numele nostru, acum nu mai are sens o astfel de situație. Având în vedere stadiul actual de dezvoltare tehnologică, informațiile sunt ușor de obținut, iar organizarea referendumurilor poate fi mai ieftină ca niciodată. În Europa aproape toată lumea are acces ușor la Internet; nu mai trebuie decât să dezvoltăm o platformă online suficient de sigură și toată lumea ar putea vota de acasă sau de pe telefon. Așa că a venit timpul să scăpăm de vechiul compromis, să ne luăm înapoi puterea și să luăm aceste decizii colective direct.

Or fi însă toate acestea adevărate? Este democrația reprezentativă un compromis trist, dar necesar, de care avem (sau aveam) nevoie pentru a fi eficienți? Este democrația directă democrația autentică?

Amintiți-vă că prin democrație ce înțelegem de fapt e „un sistem demn din punct de vedere moral de sprijin". Pe de o parte, se pare că democrațiile reprezentative funcționează destul de bine: sunt destul de eficiente în rezolvarea problemelor și, de cele mai multe ori, dat fiind că majoritatea oamenilor acceptă deciziile făcute de reprezentanții lor, tind să fie destul de stabile. Nu numai că funcționează bine, dar sunt și demne de sprijinul nostru moral pentru că îi tratează în mod public pe toți oamenii ca fiind egali și respectă interesele tuturor. Pe de altă parte, totuși, tot democrațiile reprezentative și cele care au făcut ca încrederea în instituțiile democratice să scadă tot mai mult; participarea la vot este tot mai mică, iar elaborarea de politici devine din ce în ce mai detașată de oamenii de rând și de preferințele lor. Este cu siguranță nevoie de soluții. Însă faptul că avem nevoie de o schimbare nu înseamnă și că trebuie să scăpăm de reprezentare. Reprezentarea nu este doar un compromis trist și necesar.

În timp ce cu toții ar trebui să avem un cuvânt de spus în deciziile colective care ne afectează profund mediul în care trăim, mulți dintre noi preferă să-și petreacă timpul liber cu familia în loc să învețe despre, de exemplu, cum ar trebui aplicate taxele în transportul maritim. MMulți dintre noi nu ar fi de acord să trebuiască să petreacă, în fiecare seara, nici măcar 10 minute pe platforma centrală de referendum, alegând propunerile legislative care ni se par cele mai arătoase. A spune că cei care gândesc asta sunt niște leneși care nici nu merită să fie băgați în seamă nu e tocmai un argument. La urma urmei, e legitim să preferi să îți petreci timpul liber cu familia (sau să faci aproape orice altceva) în loc să încerci să afli mai multe despre taxe și transport maritim. Este în regulă să îți dorești să plătești pe altcineva să învețe despre ele și să țină cont de sistemul tău de valori și de interesele tale atunci când se ocupă de reglementarea acestui domeniu, în timp ce tu îți petreci timpul cu iubita. Dacă am scăpa de reprezentare, am nega legitimitatea acestei dorințe și a unor alte dorințe asemănătoare, pe deplin legitime și ele.

În plus, o democrație directă pură ar avea, ea însăși, la fel de multe deficiențe ca democrația reprezentativă. În primul rând, când vine vorba de referendumuri, la vot pot fi supuse un număr limitat de opțiuni. Nu există niciun forum de luare de decizii politice care să fie acceptabil pentru toți. În al doilea rând, deoarece cetățenii nu au alegători, nu pot fi trași la răspundere când nu iau în considerare nveoile tuturor, așa că dacă s-ar face referendum șansele să asistăm la o tiranie a majorității sunt foarte mari.

Aceasta nu înseamnă însă că nu ar trebui să avem deloc democrație directă. Problemele democrației reprezentative sunt reale. Oameniloe ar trebui să li se ofere șansa să își recâștige încrederea în democrație și să vadă că ce îi doare contează pentru factorii de decizie. Democrația directă și democrația reprezentativă ar trebui să se completeze reciproc.

Un cititor sceptic ne-ar spune, poate, că acum propunem să amestecăm două sisteme despre care am spus până acum că sunt deficitare. Dar nu este atât de simplu. Nu putem avea pâine bună dacă tot ce avem e ori făină, ori drojdie. Dar dacă le avem pe amândouă (și alte ingrediente), putem.

Democrația directă pură și democrația reprezentativă pură nu constitute, separat, sisteme democratice eficiente. Dar dacă le amestecăm și adăugăm și un pic de presă liberă și un pic de societate civilă sănătoasă, am putea ajunge la ce căutăm.

Tu ce crezi? Chiar ne interesează să aflăm! Crezi că e nevoie de mai multă democrație directă în Europa? Dacă da, care sunt aspectele pe care ar trebui să le decidem prin referendum și de ce? Spune-ne prin comentarii pe Facebook, unde poți discuta cu noi și cu ceilalți cititori ai noștri. Și nu uitați să reveniți săptămâna viitoare pentru a citi ultimul articol din seria NoiDecidem. Va fi despre UE.