#NoiDecidem: De ce nu mai vorbim de democrație atunci când totul este decis de majoritate? Și câteva cuvinte despre democrația directă

Ați spune că acest sistem respectă într-adevăr demnitatea tuturor, este vrednic de sprijinul nostru moral și, prin urmare, că ar trebui să se numească democrație? Desigur că nu. Tirania majorității nu este democrație.

Acesta este deja al patrulea articol din seria #NoiDecidem (#WeDecide). În primul nostru articol, am vorbit despre motivele pentru care nu am numi democrație „democrațiile illiberale". În al doilea și al treilea articol am discutat despre motivele pe care le pot avea oamenii pentru a-și dori să trăiască într-o democrație. Unii dintre cititorii noștri ne-au spus pe social media că Uniunea Europeană nu este o democrație, deoarece nu respectă ceea ce vrea majoritatea din anumite state. Chiar dacă nu suntem de acord cu ei, atât în ceea ce privește existența majorității cu pricina, cât și în ceea ce privește însuși sensul aderării la o comunitate, dezacordul nostru, credem noi, este chiar mai profund de atât. Noi nu credem că voința majorității ar trebui să fie respectată tot timpul.

Așa cum am subliniat anterior, puteți avea tot felul de motive pentru a sprijini democrația. Puteți să o susțineți deoarece îi ajută pe oameni să realizeze lucruri bune sau pentru că respectă egalitatea și demnitatea tuturor. Deși ne plac toate particularitățile democrației, credem ar trebui sprijinită în primul rând din acest din urmă motiv. Democrațiile respectă demnitatea tuturor. Ne permit să fim liberi fără a trăi după cum ne spun alții (sau având întotdeauna un cuvânt de spus) și a fi tratați, public, ca egali.

Și ... dacă nu fac asta?

Este ușor. Astfel de sisteme nu mai sunt demne de a fi numite „democrație". Așa cum am explicat în primul nostru articol, democrația este un concept încărcat moral. Atunci când spunem „democrație" folosim acest cuvânt drept versiune scurtă pentru „sistemul care merită moral sprijinul nostru și, prin urmare, merită să fie introdus/apărat/menținut". Regimurile care nu respectă demnitatea tuturor nu sunt vrednice de sprijinul nostru moral, deci nu sunt democrații, indiferent de cum se auto-intitulează ele.

De ce nu este un sistem unde majoritatea decide tot unul care ne merită sprijinul? Se poate spune oare că nu respectă demnitatea tuturor? Noi credeam că da. Pentru a vedea de ce, imaginați-vă că există două grupuri de oameni într-o societate: unii verzi și unii albaștri. Tu ești albastru. În comunitatea ta există de trei ori mai mulți oameni verzi decât albaștri. În situațiile în care preferințele verzilor sunt asemănătoare cu cele ale albaștrilor – cum ar fi cu privire la saluturi, verzilor le place să spună „bună”, iar albaștrilor „salut” – șansele de a avea de câștigat atunci se iau decizii cu privire la astfel de subiecte sunt destul de mari, iar principiul majorității nu pare să lezeze demnitatea nimănui. Deciziile colective alocă avantaje și dezavantaje și toți pari să aibă cam aceeași șansă de a suferi, indiferent dacă sunt verzi sau albaștri.

Imaginați-vă însă situațiile în legătură cu care albaștrii și verzii ar putea fi foarte diferiți. Să ne imaginăm că au sărbători religioase diferite, înțelegeri diferite cu privire la importanța relativă a educației și a îngrijirii în funcție de vârstă, așteptări diferite de la viață și predispoziții diferite la anumite boli. Dacă deciziile colective vor fi luate pe baza unei abordări majoritare simple, tu și familia ta (cel mai probabil și ei albaștri) veți trăi într-o societate în care niciunul dintre interesele voastre nu contează. Toate deciziile vă vor dezavantaja pe voi. Toate sărbătorile legale vor urma calendarul religios al verzilor și va trebui să vă prezentați la muncă în zile care înseamnă mult pentru voi. Bugetul de stat va fi alocat cercetării medicale destinate eliminării bolilor care îi afectează pe verzi. Banii publici cheltuiți pe îngrijirea vârstnicilor și a copiilor îi vor favoriza pe verzi. Și așa mai departe. Poate uneori verzii vor fi generoși. Vă vor oferi o zi liberă de la muncă atunci când e cea mai importantă sărbătoare a voastră. Poate vor aloca din când în când bani și pentru problemele medicale care îi afectează cel mai des pe albaștri. Vor deschide mai multe grădinițe pentru copii voștri. Dar întotdeauna veți fi în situația în care astfel de decizii vor fi luate fără ca voi să aveți vreun cuvânt de spus. Tu, fiind albastru, vei fi întotdeauna la mila verzilor.

Ai spune că acest sistem respectă cu adevărat demnitatea tuturor, fiind vrednic de sprijinul nostru moral și trebuind, prin urmare, să se numească democrație? Desigur că nu. Tirania majorității nu este democrație.

Unii cred că dacă se va consolida democrația directă în UE, adică dacă va fi mai ușor să se inițieze referendum-uri, democrația UE va fi mai autentică. Se sugerează că, ori de câte ori ar fi posibil din punct de vedere tehnic și financiar, noi ar fi cei care ar trebui să luăm decizii, nu reprezentanții noștri. Unii se tem că o astfel de consolidare a democrației directe în UE ar duce la o tiranie a majorității. Noi credem că democrația directă nu este un leac magic pentru problemele cu care se confruntă democrațiilor noastre și, cu siguranță, nu este singura formă reală de democrație. Dar nici nu trebuie evitată. Aceasta va implica o tiranie a majorității doar dacă modul în care este aplicată în practică este deficient.

Dacă vrei să afli mai multe despre meandrele reprezentării și a democrației directe, citește articolul #NoiDecidem (#WeDecide) de săptămâna viitoare. De asemenea, ne interesează să aflăm ce crezi tu. Ai vreo opinie despre tirania majorității? Ți-ai dori mai multă democrație directă în UE? Dacă da, de ce? Haide să discutăm despre acest subiect pe Facebook, alături de ceilalți cititori ai noștri.