Oare chiar se bucură lumea atunci când vede oameni în închisoare?

Institutul de Monitorizare a Drepturilor Omului a fost abordat de către o persoană al cărui arest preventiv a durat mai mult de trei luni. „Trei luni fără somn”, își amintește bărbatul. „Și nici măcar o audiere la instanță”, adaugă el.

Rece, urât mirositor și inimaginabil de murdar- aceste cuvinte descriu viața de zi cu zi în mai multe clădiri unde stau cei aflați în custodia poliției. Aici, oamenii vin și pleacă. Persoane acuzate de omor, viol și infracțiuni cu caracter economic sunt ținute împreună în camere mari. De multe ori, o reținere va duce la arestarea preventivă- și apoi custodia va dura, fără îndoială, mai mult decât doar câteva zile.

Institutul de Monitorizare a Drepturilor Omului (IMDO) a fost abordat de către o persoană al cărui arest preventiv a durat mai mult de trei luni. „Trei luni fără somn”, își amintește bărbatul. „Și nici măcar o audiere la instanță”, adaugă el.

Chiar și după ce a îndurat toată această expertiență dezumanizantă, el nu a fost găsit vinovat de fraudă. Intimidarea familiei sale, probleme de sănătatea, o suspendare a afacerii sale și o reputație distrusă - acestea sunt singurele suveniruri care îi rămân.

În timpul prezentării rezultatelor „Arestul preventiv: punctele de vedere ale poliției, ale procurorilor și ale judecătorilor”, un studiu realizat de către Institutul de Monitorizare a Drepturilor Omului, Karolis Liutkevičius, expert juridical al IMDO, a declarat că instanțele lituaniene sunt dornice să dispună arestarea preventivă și nu acționează întotdeauna în conformitate cu standardele stabilite de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. De multe ori cererea de reținerea a unui învinuit este doar o formalitate, iar polițiștii înșiși recunosc că arestarea preventivă este adesea folosită pentru a aplica presiune.

Un procuror implicat în acest studiu este de acord cu Karolis Liutkevičius: „O persoană care este izolată și lipsită de libertățile sale, în special de libertatea cea mai fundamentală – aceea de a se mișca- este cu siguranță extrem de vulnerabilă din punct de vedere psihologic, existând, pe bună dreptate, șanse mai mari ca aceasta să mărturisească săvârșirea unei infracțiuni”.

O parte dintre respondenți au fost totuși de părere că o analiză mai atentă a motivelor pentru reținere, de exemplu prin evaluarea măsurilor restrictive alternative, ar fi excesivă .

Procurorii și judecătorii intervievați au recunoscut că reacțiile mass-media joacă un rol important în folosirea în exces a măsurii arestului preventiv. „Oamenilor le place să vadă alte persoane la închisoare”, a declarat un judecător, rezumând opinia publică pe această temă .

Studiul realizat de către Institutul de Monitorizare a Drepturilor Omului a confirmat că în Lituania există probleme sistematice referitoare la utilizarea de măsuri menite să restricționeze libertatea. Poate cea mai gravă dintre acestea este abuzul deliberat al măsurii de arest preventiv. O mare parte dintre specialiștii intervievați au confirmat că arestarea preventivă este uneori cerută de organele judiciare - și de multe ori permisă de instanțe - chiar și atunci când autoritățile înțeleg că nu există n o nevoie reală pentru aceasta.