Tech & Rights

Curtea Europeană a condamnat România pentru condițiile din închisori

Aurel Rădulescu a reclamat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) supraaglomerarea și lipsa de igienă din penitenciarele din România și a câștigat o despăgubire de 6000 de euro

by The Association for the Defense of Human Rights in Romania – the Helsinki Committee
Aurel Rădulescu, condamnatul care a câștigat 6000 de euro pentru condiții proaste de detenție

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) s-a pronunţat ieri, 1 aprilie 2014, în cauza Rădulescu c. României (32800/012) şi a condamnat statul român pentru că i-a încălcat cetățeanului Aurel Rădulescu dreptului de a nu fi supus unui tratament degradant. Reclamantul a fost susţinut în demersurile sale de Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România-Comitetul Helsinki (APADOR-CH).

Rădulescu s-a plâns Curţii Europene de condiţiile de detenție din penitenciarele Rahova si Jilava (București), precum și de cele din Secția 15 Poliție din București. Curtea a constatat că plângerile reclamantului – referitoare la supraaglomerarea din penitenciar și la lipsa condițiilor de igienă – sunt confirmate şi de raportul Comitetului pentru Prevenirea Torturii (CPT), dar și de Rapoarte privind condițiile de detenție realizate de APADOR-CH în urma vizitelor de monitorizare în aresturi și penitenciare.

Curtea Europeană a constatat că reclamantul a fost supus unui tratament degradant, în urma suferinţei ce i-a fost cauzată de condiţiile de deţinere din penitenciar, în consecinţă a admis că a existat o încălcare a articolului 3 al Convenţiei europene privind drepturile omului și a condamnat statul român la plata unei despăgubiri de 6000 de euro.

Aceasta este cea de-a doua condamnare a României (numai în acest an), de către instanța europeană, din cauza condițiilor de detenție care încalcă drepturile fundamentale ale omului. În ultimul deceniu, sumele plătite de România ca despăgubiri pentru rele tratamente aplicate deținuților au depășit 600.000 de euro. România a ratificat în 1990 Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente inumane sau degradante, și s-a angajat, din 2009 când a ratificat Protocolul Opţional la Convenţia Împotriva Torturii, că va înființa un Mecanism Național pentru Prevenirea Torturii (MNPT), care ar trebui să monitorizeze condițiile din spațiile de deținere.

Cel mai recent ultimatum acordat României pentru înființarea unui astfel de mecanism a fost la Geneva, la întrunirea specială a Comitetului Împotriva Torturii (CAT) din cadrul ONU, din 13 mai 2013. Ne aflăm deja în al doilea termen acordat de CAT pentru instituirea Mecanismului Național pentru Prevenirea Torturii (MNPT), după ce în 2009 am obținut o amânare de trei ani. Anul trecut, când primul termen a expirat, am mai cerut și primit o prelungire de doi ani. MNPT ar trebui să existe și să funcționeze până în noiembrie 2014. De aceea, reprezentanții CAT s-au arătat îngrijorați de lipsa de acțiune a României chiar și în acest al doilea termen, pentru că până la această dată Guvernul ar fi trebuit deja să prezinte CAT un calendar de acțiuni pe care le întreprinde pentru atingerea obiectivului la termen.

În lipsa mecanismului național, una din puţinele organizații independente care monitorizează condițiile din închisori și respectarea drepturilor omului este APADOR-CH. Din rapoartele făcute publice de reprezentanții organizației după fiecare vizită reiese că în continuare condițiile din închisorile românești încalcă drepturile fundamentale și pot constitui suficiente temeiuri pentru alte condamnări ale României la CEDO.

Principalele aspecte avute în vedere de Curtea Europeană în procesele de până acum au fost cele referitoare la supraaglomerare, la precaritatea condiţiilor de igienă sau la lipsa unor îngrijiri medicale adecvate. Curtea Europeană analizează caracterul sistemic al problemei condiţiilor de deţinere din penitenciarele româneşti în eventualitatea demarării unei proceduri-pilot împotriva României. APADOR-CH a acţionat ca terţ intervenient în această procedură în cazurile Sasu c. României şi Stanciu c. României, argumentând în favoarea demarării procedurii-pilot că problemele legate de condiţiile de detenţie în penitenciare sunt cvasigenerale şi structurale şi că, trăind în acele condiţii, deţinuţii sunt victime ale unor rele tratamente. În prezent România se confruntă cu o supraaglomerare cronică a penitenciarelor, dat fiind că numărul deținuților a ajuns în ultimii ani de la 27.000 la peste 33.000 în prezent.

penitenciare , închisori , Jilava , Rahova , CEDO , APADOR-CH , condamnare , detenție , deținut , tortură