Cea mai înaltă instanță administrativă din Olanda, Divizia Jurisdicțională Administrativă a Consiliului de Stat olandez, a adresat în patru hotărâri emise la 4 martie măsura referitoare la copiii imigranților rezidenți pe termen lung, mai bine cunoscută sub numele de „amnistia pentru copii". În toate cele patru cazuri Fred Teeven, Secretarul de Stat pentru Securitate și Justiție, a refuzat să emită permise de ședere din cauza faptului că străinii ar fi evitat tacticile de supraveghere adoptate de Olanda în legătură cu străinii de pe teritoriul său.
Măsura despre care vorbim prevede că nu se va aplica pentru a permite obținerea de permise de ședere de către străinii care au evitat tacticile de supraveghere. Potrivit dlui Teeven, se consideră că străinii nu au evitat supravegherea dacă au fost monitorizați de către Serviciul de Imigrări și Naturalizare, Agenția Centrală pentru primirea solicitanților de azil, Serviciul pentru repatrieri și plecări, Poliția pentru Imigranți și Autoritatea Tutelară Nidos.
Potrivit Consiliului de Stat, străinilor li se cere să adopte o atitudine acitvă în a rămâne în vizorul agențiilor menționate mai sus. Faptul că persoana a menținut contactul cu alte autorități, cum ar fi autoritățile publice locale, nu este, potrivit Consiliului, suficient pentru că aceste autorități nu au competența de a pune în aplicare politici cu privire la străini.
Secretarul de Stat presupune că străinii scapă de supravegherea statului atunci când le sunt respinse cererile prin care solicită azil și de aceea consideră că aceștia ar trebui să depună eforturi pentru a reveni în vizorul Serviciului pentru repatrieri și plecări. În legătură cu acest aspect, Consiliul de Stat nu este de acord cu domnul Teeven. Faptul că Serviciul pentru repatrieri și plecări și Serviciul de Imigrări și Naturalizare raportează către Secretarul de Stat nu înseamnă că, odată ce eupizează toate căile legale de atac, un străin iese din vizorul autorităților.