Tech & Rights

Închisorile din Italia: mai puțină supraaglomerare, însă multe probleme care persistă

S-au făcut multe în Italia pentru a combate supraaglomerarea din închisori și pentru a îmbunătăți condițiile de acolo. Mai sunt însă multe de făcut înainte de a putea spune că drepturile deținuților sunt pe deplin respectate.

by Pauline Couble

Asociația italiană Antigone a lansat raportul său anual cu privire la condițiile de detenție din țară: sistemul penitenciar funcționează din ce în ce mai bine, însă mai rămân multe de făcut până la a se ptuea spune ca toate problemele au fost rezolvate.

Associazione Antigone pledează pentru drepturile deținuților în sistemul penal de peste 25 de ani. Asociația are autorizația de a intra în toate penitenciarele din Italia, prin Observatorul său al locurilor de detenție și în fiecare an prezintă un raport detaliat cu privire la condițiile din închisori.

Raportul din 2016 a fost lansat pe 15 aprilie, în cadrul unei conferințe de presă la care a participat și Ministrul italian al Justiției, Andrea Orlando. Acesta a comentat cu privire la constatările din raport și a făcut o serie de anunțuri cu privire la reforma în curs de desfășurare a sistemului penal al țării.

Raportul subliniază că pe parcursul anului trecut autoritățile penitenciare au efectuat îmbunătățiri importante ale sistemului, însă atrage în același timp atenția și asupra faptului că rămân multe de făcut.

Cea mai importantă îmbunătățire adusă sistemului penitenciar din Italia este reducerea substanțială a supraaglomerării din închisori. În șapte ani numărul de persoane private de libertate a scăzut în mod semnificativ (existând o reducere a numărului de persoane cu până la 14.763 de persoane), o scădere care poate fi explicată prin dezvoltarea utilizării măsurilor alternative la detenție, măsuri după aplicarea cărora recidiva este aproape inexistentă.


Raportul a evidențiat, de asemenea, faptul că sunt tot mai des utilizate măsurile de tip „messa alla prova", ceea ce a condus la evitarea privării de libertate a 7.818 persoane care au comis infracțiuni non-periculoase.

O altă veste bună este punerea în aplicare a „regimului celulelor deschise": 95% dintre deținuții din regimul de securitate medie pot să petreacă până la 8 ore din zi în afara celulelor.

Antigone și-a exprimat mulțumirea și față de faptul că în sfârșit va începe să funcționeze și în Italia mult-așteptatul Mecanism Național de Prevenire, funcția căruia va fi efectuată de Garantul Național al Persoanelor aflate în Detenție, care urmează să fie ocupată de către Mario Palma.

Rămân însă multe de făcut

În timp ce există aceste îmbunătățiri semnificative, există și alte probleme a căror abordare este urgentă. Raportul remarcă reducerea supraaglomerării din închisori, însă constată și faptul că aceasta continuă să rămână o problemă în anumite închisori, așa cum este cazul închisorii Latina. Raportul constată de asemenea că 9.000 de deținuți continuă să trăiască sub standardele europene.

O altă problemă asupra căreia raportul atrage atenția este existența fostelor spitale psihiatrice judiciare; deși acestea ar fi trebuit să fie închise până în martie 2015, patru din cele șase care existau continuă să funcționeze.O altă problemă este continuarea aplicării de măsuri de constrângere în departamentele de psihiatrie din închisorile obișnuite.


O ultimă problemă extrem de importantă este alocarea ineficientă de resurse de către administrația penitenciarelor, care cheltuie doar 8% din bugetul său pentru a acoperi nevoile deținuților, cheltuind mai mult de 80% din fonduri pe salarii și alte costuri legate de personal.

Decese pentru care nu există explicații

Doar criminalizarea drogurilor costă anual până la un miliard de euro. Toți acești bani ar putea fi ușor economisiți dacă s-ar renunța la incriminarea celor care dețin droguri pentru uz personal.

Ombudsmanul Antigone, avocata Simona Filippi, a ținut de asemenea să reamintească publicului că autoritățile continuă să nu ofere explicații pentru multe dintre decesele suspecte din închisori, așa cum s-a întâmplat în cazul lui Stefano Boriello, al lui Alfredo Liotta și a multor alții.

Pe scurt, s-au făcut multe, dar mai rămân multe de făcut pentru a putea spune că drepturile deținuților sunt pe deplin respectate.

Mapa de presă distribuită în legătură cu raportul este disponibilă aici (doar în italiană).