La 2 ianuarie 2015 Palestina și-a depus cererea de aderare la Curtea Penală Internațională (CPI), cererea fiind acceptată cu promptitudine. Fostul procuror al CPI, Luis Moreno Ocampo, a atras un val de critici atunci când a respins cererea de aderare a Palestinei. Procurorul aflat în funcție în prezent însă, Fatou Bensouda, a făcut încă din luna august a anului 2014 o declarația clară în care a afirmat că, având în vedere schimbarea statutului său în cadrul ONU, „Palestina ar putea acum adera la Statutul de la Roma”.
La 1 ianuarie 2015, cu o zi înainte de aderare, Autoritatea Palestiniană a depus o declarație, așa cum cere articolul 12, alineatul 3 al Statutului, prin care a acceptat competența jurisdicțională a Curții, începând cu 13 iunie 2014, pentru infracțiunile menționate la articolul 5 din Statutul de la Roma, atunci când acestea sunt comise pe teritoriul său.
Ce urmează?
Cel mai probabil va fi nevoie să așteptăm finalul anchetei preliminare a procurorului înainte de a înțelege cu claritate ce va face CPI în viitor în legătură cu Palestina.
CPI are jurisdicție cu privire la toate infracțiunile prevăzute în Statutul de la Roma. Acestea includ crimele de război. Declarația depusă pe baza articolului 12 (3) de către Autoritatea Palestiniană creează jurisdicție retrospectivă cu privire la crimele de război de care Palestina consideră că se face vinovat Israelul datorită activităților întreprinse în cadrul operațiunii militare Zidul de Apărare (Protective Edge), operațiune lansată la 8 iulie, 2014. O anchetă completă ar putea contribui la stabilirea adevărului cu privire la ceea ce s-a întâmplat în acest cel mai recent război din Fâșia Gaza, inclusiv în legătură cu ce infracțiuni au fost comise de ambele părți implicate în conflict și cu cine sunt persoanele care ar trebui să răspundă pentru aceste infracțiuni.
În afara crimelor de război din Fâșia Gaza, Statutul de la Roma oferă de asemenea CPI competențe jurisdicționale cu privire la alte infracțiuni comise la nivel internațional care sunt relevante pentru Palestina, cum ar fi transferul de populație, disparițiile forțate și apartheidul.
Transferul forțat de populație: Statele nu pot deporta sau transfera civili care fac parte din propria pupolație în teritorii care aparțin altor state și pe care statul în cauză le ocupă. O astfel de faptă este considerată a fi crimă de război. De aceea constituirea de așezăminte israeliene pe teritoriile palestiniene ar putea fi una din faptele analizate în cadrul anchetei preliminare efectuată de către procurorul CPI. Având în vedere Rezoluția 446 din 1979 a Consiliului de Securitate al ONU și opinia emisă de către Curtea Internațională de Justiție în 2004, este foarte probabil ca transferul de populație să constituie unul dintre principalele puncte de interes ale procurorului.
Disparițiile forțate: O dispariție forțată are loc atunci când o persoană este arestată, reținută sau răpită de stat sau de persoane care acționează în numele statului, pentru ca apoi să se nege că persoana respectivă ar fi reținută sau să se țină secret locul în care aceasta este privată de libertată; persoana în cauză este astfel privată de drepturile de care ar trebui să se bucure potrivit legii.
Dispariția forțată este o așa-numită infracțiune continuă. Acest lucru înseamnă că, deși persoana a dispărut în trecut, infracțiunea este privită ca fiind încă în curs de comitere. De aceea CPI are jurisdicție cu privire la toate disparițiile forțate care au avut loc vreodată pe teritoriul palestinian și care rămân nerezolvate.
Apartheidul: CPI are de asemenea jurisdicție și cu privire la infracțiunea de apartheid. Aceasta este definită de către Statutul de la Roma ca reprezentând „fapte inumane analoage altor crime împotriva umanității, comise în cadrul unui regim instituţionalizat de oprimare sistematică şi de dominare a unui grup rasial asupra oricărui alt grup rasial sau oricăror alte grupuri rasiale şi cu intenţia de a menţine acest regim”.
Doi Raportori Speciali ai Organizației Națiunilor Unite au descris situația din Cisiordania ca reprezentând un regim de tip apartheid datorită multitudinii de măsuri luate pe teritoriul respectiv, cum ar fi crearea de așezăminte exclusivi evreiești, puncte de control militare, zidul, drumurile separate pentru cetățenii palestinieni și un regim juridic discriminatoriu îndreptat împotriva palestinienilor care locuiesc în teritoriile palestiniene ocupate, cum ar fi Cisiordania (inclusiv Ierusalimul de Est) și Fâșia Gaza.
Din moment ce această situație continuă și astăzi, nici măcar nu mai contează că CPI are competență începând cu 13 iunie 2014, data de începere a aplicării Statutului neconstituind oricum un obstacol. Rapoartele celor doi Raportori ar trebui să fie suficiente pentru ca procurorul CPI să includă această infracțiunea pe lista faptelor care vor fi anchetate în cadrul anchetei preliminare desfășurate cu privire la Palestina. CPI ar putea aduce acuzații împotriva liderilor politici și a comandanților militari care sunt considerați ca fiind „inventatorii” sistemului de tip apartheid.
Oponenți din toate părțile
Deciziei CPI se opun persoane reprezentând ambele părți, fiind vorba atât depre Israel și susținătorii acestuia, cât și despre Palestina și susținătorii săi. Israelul se opune de mult timp includerii în Statutul de la Roma a anumitor infracțiuni, contestând de asemenea, așa cum face cu privire la toate celelalte organizații și agenții internaționale, imparțialitatea și independența CPI. Oficialii israelieni au susținut recent că toți cetățenii israelieni ar trebui să se teamă pentru că toți bărbații și toate femeile fac parte din forțele armate ale Israelului, așa că, potrivit oficialilor, aceștia ar putea fi cu toții anchetați de către CPI. Astfel de argumente ridicole, în afară de faptul că sunt nefondate, ignoră faptul că CPI va ancheta doar infracțiunile cele mai grave, comise de comandanții militari de rang înalt și de oficialii guvernamentali de rang înalt.
În același timp există și critici din partea comentatorilor pro-palestinieni care susțin că CPI, în loc să se concentreze pe problemele principale, va pune accent pe încălcări individuale ale drepturilor persoanelor. Astfel de critici par a fi valabile doar cu privire la anumite crime de război. În ceea ce privește cazurile individuale ale așezămintelor, alte disparițiilor forțate și ale apartheidului, pare evident că prin anchetarea acestora se va atinge însăși esența problemei.
De asemenea, este important să recunoaștem că, deși ei au fost cei care au abordat Curtea Penală Internațională, există multe grupuri palestiniene care ar prefera ca anumite infracțiuni să nu constituie obiectul anchetei procurorului.
Critici importante aduse cu privire la inițiativa CPI, care vin din partea unor persoane precum Mazen Masri, Noura Erakat și alții, se referă la faptul că CPI-ul ar fi o instituție „politică” și că „obstacolele sunt deja stivuite împotriva palestinienilor care vor ajunge în sala de judecată". De aceea oricine are așteptări majore de la intervenția CPI ar trebui să ia în considerare capacitățile interne și externe și presiunile politice cu care se confruntă Curtea, acestea fiind și motivele pentru care legitimitatea CPI este atât de des contestată.
Acestea sunt critici cu adevărat fondate, fiind similare criticilor pe care le-am adus și noi cu privire la activitatea CPI. Cu toate acestea ar trebui să ne așteptăm ca CPI, care este până la urmă încă într-o fază incipientă și care pare dornică să se ocupe și de altceva decât de crimele din Africa, să aibă în curând rolul pe care și l-au propus inițiatorii săi și să reușească în sfârșit să pună capăt impunității care există cu privire la cele mai grave crime comise la nivel internațional.
Limitele și potențialul CPI
CPI are puteri limitate. Nu poate readuce la viață civilii și nici nu poate pune capăt ocupației. CPI nu poate nici să ceară întoarcerea refugiaților și nici să adreseze întrebări importante cu privire la dreptul la auto-determinare. Mai mult decât atât, CPI nu poate să condamne decât indivizi, nu și state, deci nu se poate pronunța împotriva Israelului ca și stat. Jurisdicția sa este limitată și la faptele comise după 13 iunie 2014 (cu excepția unor infracțiuni continue, așa cum am explicat mai sus). Pe scurt, multe dintre cele mai atroce nedreptăți nu vor putea fi abordate de către Curte.
Cu toate acestea, există și anumite obiective importante pe care CPI-ul le-ar putea atinge. CPI ar putea să schimbe situația care a luat naștere odată cu formarea statului Israel, care a luat ființă în 1948, conducând la înlăturarea a multor sute de mii de palestinieni care și-au pierdut pământurile, casele și mijloacele de subzistență.
CPI-ul este prima instanță la care pot în sfârșit să apeleze familiile copiilor și adolescenților palestinieni care sunt dați disparuți în fiecare zi ca urmare a activităților armatei ocupante și toți palestinienii care trăiesc sub un regim juridic și militar care discriminează la nivel larg, structural.
Acum însă ar trebui să facem mai mult decât doar să stăm să așteptăm. Până la finalizarea anchetei preliminare a CPI este important ca toți cei interesați de domeniul justiției internaționale să susțină imparțialitatea Curții. În același timp este important să facem cunoscute orice dovezi cu privire la orice crime care ne-au fost aduse la cunoștință. Și mai presus de toate, nici un stat nu ar trebui să încerce să interfereze cu activitatea CPI în perioada în care procurorul va începe să desfășoare această anchetă periculoasă, o anchetă despre care mulți cred ca va fi desfășurată pe scară largă, indiferent dacă Israelul sau orice alt stat vor accepta sau nu să coopereze.
Mai există și alte consecințe pe care toate acestea ar putea să le aibă. Mustapha Barghouti a explicat în cadrul unui interviu acordat recent că lansarea acestei anchete ar putea contribui la consolidarea campaniei Boicot, Renunțare și Sancțiuni (Boycott, Divestment and Sanctions), o campanie care a avut în ultimii ani un succes remarcabil.
Dreptatea se face foarte încet, mai ales prin intermediul unor instituții precum CPI. Trebuie însă să înțelegem că faptul că vedem Curtea Penală Internațională fiind interesată de crimele comise împotriva palestinienilor reprezintă un pas înainte, pas care a înfuriat Israelul.
Doar timpul ne va arăta dacă acest optimism este întemeiat sau dacă nu reprezintă de fapt decât o iluzie.
Autori: Jeff Handmaker și Friederycke Haijer
Acest articol este publicat și pe: Al-Arabiei al-Jadeed