#MeAndMyRights: există speranțe dincolo de opțiunea „nucleară”?

Aceasta este ultimul articolul din seria #MeAndMyRights. Nu fiți triști. Situația din Europa nu dă semne că s-ar îmbunătăți, așa că e foarte probabil să trebuiască să revenim.

Dacă ați citit articolele de până acum din seria #MeAndMyRights, atunci știți deja că UE nu are foarte multe opțiuni pentru a proteja drepturile omului în interiorul statelor sale membre. Haideți să recapitulăm:

  • UE trebuie, atunci când se creează legi sau politici noi, să respecte Carta UE a Drepturilor Fundamentale. Atunci când statele membre UE implementează o prevedere de drept UE (de exemplu cele cu privire la drepturile pe care le ai ca pasager al unui avion atunci când zborul îți este anulat sau întârzie), acestea trebuie să respecte și ele Carta (spre exemplu, ele nu pot permite companiilor aeriene să discrimineze împotriva persoanelor în vârstă atunci când plătesc despăgubiri).
  • Anumite legi UE protejează anumite drepturi ale omului, cum ar fi cele din domeniul protecției datelor de interes public, a dreptului la tratament egal, a drepturilor victimelor infracțiunilor și a drepturilor persoanelor acuzare că ar fi comis infracțiuni. Statele membre UE trebuie să implementeze aceste legi la fel cum implementează oricare alte prevederi de drept UE.
  • Uneori, UE își utilizează o parte din fonduri pentru îmbunătățirea situației drepturilor omului- poate nu am mai menționat acest lucru până acum, însă UE face multe și e greu să acoperim totul. Astfel de fonduri sunt folosite, spre exemplu, pentru a construi școli, universități și spitale sau pentru a ajuta oamenii să urmeze cursuri de recalificare pentru a putea avea acces la locuri de muncă noi.

„Amenințare sistemică"

În afara acestor exemple însă, UE nu prea poate face nimic pentru a proteja drepturile omului. Cu excepția articolului 7. Și din ultimul articol știm că articolul 7 nu este foarte util ca modalitate de a preveni statele membre de la a încălca drepturi sau de a remedia situațiile unde se deviază prea mult și a aduce totul înapoi la normal.

În 2013 Guvernele UE, care alcătuiesc Consiliul UE, au solicitat Comisiei Europene să ofere sugestii pentru ce ar putea face Uniunea pentru a proteja mai bine drepturile omului, democrația și statul de drept.

În 2014, Comisia Europeană a publicat un „cadru" privind statul de drept. Cu alte cuvinte, Comisia a explicat procedura pe care ar urma-o dacă ar considera că în vreunul dintre statele membre ale UE există o „amenințare sistemică”.

Statul de drept se referă la un set de principii concepute pentru a preveni guvernele de la a face abuz de prerogativele pe care le are. Printre altele, statul de drept impune guvernelor să acționeze în limitele legii, printre care se numără Constituția și standardele internaționale din domeniul drepturilor omului.

Prin „amenințare sistemică” Comisia înțelege acea situație în care instanțele de judecată dintr-o anumită țară nu mai pot face nimic pentru a se asigura că Guvernul acționează în limitele legii – aceasta se întâmplă, se exemplu, în cazul în care un Guvern refuză să implementeze decizia unei instanțe de judecată.

Atunci când activează cadrul cu privire la statul de drept, Comisia începe să ancheteze statul în cauză, îi solicită Guvernului să explice ce a făcut și apoi face recomandări cu privire la ce ar trebui să facă respectivul Guvern în continuare. Comisia nu poate să pedepsească în nici un fel un Guvern care în această situație refuză să coopereze, însă poate să aleagă să declanșeze articolul 7.

Nu știm încă nimic despre cât de eficient s-ar dovedi a fi în practică cadrul cu privire la statul de drept. Acesta a fost folosit pentru prima oară împtoriva Poloniei, în ianuarie 2016. Ce știm însă e că acesta nu a fost activat de fiecare dată când într-un stat au existat probleme grave; spre exemplu acesta nu a fost activat în cazul Ungariei și Spaniei.

Discuții despre ce se întâmplă

După ce Comisia a anunțat crearea cadrului cu privire la statul de drept, unele dintre Guvernele UE au spus că ar vrea ceva mai mult. De aceea Consiliul a decis să organizeze în fiecare an o reuniunea a Guvernelor în care să se discute despre statul de drept.

Procesul se numește „dialogul despre statul de drept”. Primul astfel de dialog a avut loc în noiembrie 2015, iar următorul va avea loc în mai 2016.

Primul astfel de dialog a fost destul de ușor pentru Guverne. A durat doar 2 ore și jumătate, iar Guvernelor li s-a cerut să vorbească despre ceva pozitiv și ceva negativ care se întâmplă pe propriul teritoriu și care ține de drepturile omului. Statele nu s-au criticat și nici nu și-au oferit sfaturi sau ajutor între ele, nefăcându-și nici măcar recomandări.

După întâlnire, miniștrii s-au îmbrățișat, și-au scos ursuleții și au tras un pui de somn, așa cum se face la amiază. Această ultimă parte a fost o glumă, însă ce rămâne real este că dacă și următorul dialog se va desfășura la fel, este foarte puțin probabil ca acesta să contribuie în vreun fel la promovarea respectării drepturilor omului în UE. De aceea noi am decis să trimitem Consiliului o serie de recomandări cu privire la ce se poate face pentru a se îmbunătăți acest proces.

Puterea de a pedepsi

Mulți membri ai Parlamentului European (MPE) nu sunt mulțumiți de cadrul cu privire la statul de drept al Comisiei și nici de dialogul Consiliului cu privire la statul de drept. Aceștia și-ar dori ca Uniunea să creeze o procedură în cadrul căreia să se evalueze fiecare stat membru în parte, în mod regulat, pentru ca UE să poată contribui la identificarea și corectarea încălcărilor drepturilor omului.

Aceștia și-ar dori ca UE să aibă puterea de a pedepsi Guvernele care refuză să respecte recomandările UE. În acest an, Parlamentul European va solicita Comisiei Europene să elaboreze o propunere legislativă care să propună crearea unui astfel de sistem.

Acest tip de sistem de monitorizare este o idee bună, însă Comisia a spus deja de mai multe ori că nu este interesată de crearea unui sistem nou. Așa că Parlamentul European va trebui să vină cu o altă idee și să facă ceva ce poate face singur. În acest sens le-am trimis și membrilor Parlamentului European o serie de recomandări.