Spania se arată reticentă în a modifica cu adevărat legea sa „căluș”

Planul noului Guvern cu privire la reformarea infamei "legi căluș" nu adresează nici pe de parte toate aspectele îngrijorătoare ale acesteia, așa cum au fost ele subliniate de avocați specializați în drepturile omului și de cetățenii spanioli.

În această vară optimismul învăluise Spania după ce noul Guvern spaniol promitea că va modifica semnificativ Legea privind securitatea cetățenilor, cunoscută și sub numele de „legea căluș", din cauza restricțiilor severe pe care le aceasta le impunea cu privire la libertatea de exprimare și libertatea de întrunire. Pe măsură ce procesul reformării avansează însă, optimismul acela dispare încet încet. Modificările și negocierile care au loc în prezent în Parlament nu aduc atingere celor mai problematice articole din lege, care restricționează cel mai sever drepturile omului.

Cum s-a ajuns până aici

Legea privind securitatea cetățenilor a fost propusă în 2013 de către Guvernul Prim-Ministrului Mariano Rajoy, al cărui partid de dreapta se bucura de o majoritate în ambele camere ale Parlamentului în acel moment. Legea avea drept scop oficial îmbunătățirea securității populației și protejarea ordinii publice. În realitate însă, scopul era de a ajuta partidul lui Rajoy să închidă gurile critice într-un moment în care protestele anti-austeritate împânziseră întreaga țară. În loc să răspundă nevoilor și cerințelor cetățenilor într-o perioadă grea, Guvernul spaniol a ales atunci să limiteze dreptul oamenilor de a organiza proteste publice pașnice.

Când legea a intrat în vigoare în 2015, s-a reacționat imediat. Zeci de mii de cetățeni spanioli au ieșit cu miile în stradă în fața Congresului și a altor clădiri oficiale din Madrid, purtând adesea călușuri albastre sau benzi lipite deasupra gurii, simbolizând efectul legii asupra libertății de exprimare. Critici au fost lansate și din partea comunității internaționale pentru drepturile omului. În februarie 2015 patru raportori speciali ai Organizației Națiunilor Unite (privind dreptul la întrunire pașnică, privind promovarea și protejarea dreptului la libertatea de exprimare, privind promovarea și protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în combaterea terorismului, precum și privind situația apărătorilor drepturilor omului) au emis o declarație comună împotriva legii „căluș", despre care au afirmat că „sancționează o gamă largă de acțiuni și comportamente esențiale pentru exercitarea acestui drept fundamental, limitându-i astfel sever exercițiului" și că „restricționează în mod inutil și disproporționat libertățile fundamentale cum ar fi exercitarea colectivă a dreptului la libertatea de opinie și exprimare în Spania".

Rights International Spania (RIS), organizație membră a Liberties, a fost, de asemenea, extrem de critică față de lege, încă de la începutul procesului legislativ. RIS subliniază specific și neexhaustiv impactul negativ al restricțiilor privind dreptul persoanelor de a înregistra poliția, dreptul la demonstrații publice și dreptul de a întrerupe pașnic acte oficiale, aspecte despre care autoritățile spun că sunt necesare în vederea protejării drepturilor cetățenilor.

Ce e în neregulă cu reforma

Actuala administrație pare să intenționeze să lase intacte multe dintre cele mai problematice părți ale legii. Inițial s-a declarat că normele împotriva fotografierii sau filmării ofițerilor de poliție vor fi îndepărtate, însă acum se pare că e foarte probabil ca acestea să rămână, cel mult fiindu-le ușor modificată forma. Nu există nicio justificare pentru o astfel de alegere. Fotografierea sau filmarea ofițerilor de poliție de serviciu este una dintre cele mai bune modalități prin care pot fi trași la răspundere cei care abuzează de puterea lor. Și nu are nici un sens ca un sistem profesionist de forță care există pentru a proteja poporul să se opună măsurilor care îmbunătățesc pasiv și pașnic tragerea la răspundere și transparența sa. Mai mult, dacă cineva ar folosi în mod abuziv o imagine a unui ofițer de poliție într-un mod care i-ar aduce prejudicii respectivului ofițer, există deja, dinaintea legii căluș, mecanisme legale de pedepsire a infractorului.

Alte părți problematice ale legii care ar putea să rămână în vigoare includ interzicerea adunărilor pașnice în fața Congresului sau a Senatului în timpul sesiunilor și interzicerea adunărilor spontane. Ambele interdicții încalcă dreptul fundamental al oamenilor la libertatea de întrunire. Parlamentul și alte clădiri publice sunt exact locurile în fața cărora oamenii ar trebui să se plângă de Guvernul lor. Nu aș merge la un magazin de pantofi să mă plâng de kebabul care m-a ținut toată noaptea îmbrățișând toaleta. Statul are obligația de a proteja astfel de demonstrații, chiar dacă acestea apar spontan. Raportorul Special al Națiunilor Unite privind dreptul la întrunire a recomandat ca în toate statele adunările spontane să fie explicit „recunoscute prin lege".

O altă problemă legată de această lege este că aceasta sancționează, într-un mod extrem de vag, interferența cu un act oficial, care ar putea include totul, de la meciurile de fotbal până la evacuări. Legea prevede următoarele:

„Actele de obstrucție care vizează împiedicarea oricărei autorități, angajați publici sau societăți oficiale să-și exercite în mod legitim funcțiile, să respecte sau să pună în aplicare acorduri sau decizii administrative sau judiciare, cu condiția ca acestea să se desfășoare în afara procedurilor stabilite legal și să nu constituie o infracțiune".

Dar ce constituie „acte de obstrucție"? Legea nu spune, lăsând poliției prea multă putere să acționeze și să aplice sancțiuni la discreție. Aceasta face ca norma să fie adesea aplicată pentru a sancționa comportamente complet pașnice și legitime într-o societate democratică. Și e oricum ciudat simplul fapt că există o astfel de interdicție. Ce valori protejează ea? Sfințenia Cupei Regelui?

Pentru astfel de fapte și altele asemănătoare legea căluș prevede aplicarea de sancțiuni absurde. Folosind datele de la Ministerul de Interne, Amnesty International a calculat că statul a arestat în medie câte 80 de persoane în fiecare zi în baza legii și a câștigat cel puțin 25 de milioane de euro din amenzile aplicate. Și de fapt este surprinzător faptul că acest număr este atât de scăzut, având în vedere mărimea sancțiunilor prevăzute în lege: între 30.000 și 600.000 € pentru participarea la un protest care nu a fost autorizat anterior; între 600 și 300.000 € pentru încercarea de a opri evacuările; între 600 și 300.000 € pentru întreruperea unui eveniment public; până la 30,000 € pentru arătarea „lipsei de respect" față de ofițerii de poliție. Aceste cifre sunt cu adevărat extreme.

Mai este timp

Nu este prea târziu ca Guvernul spaniol să-și asculte cetățenii și susținătorii drepturilor omului și să adopte reforme care să contribuie în mod real la îmbunătățirea situației drepturilor omului în Spania. Nu există nicio îndoială că legea căuș a fost un eșec abject, necontribuind în niciun un fel nici la închiderea gurilor critice, nici la siguranța cetățenilor.

„Pe lângă faptul că această lege nu ar fi trebuit niciodată adoptată și, prin urmare, acum ar trebui să fie abrogată, acest proces de reformă a Legii securității cetățenilor reprezintă o bună oportunitate pentru puterea legislativă de a asigura respectarea normelor internaționale privind libertatea de exprimare și dreptul la întruniri pașnice", a declarat Lydia Vicente, Directoarea Rights International Spania.

Într-adevăr, dacă legislatorii iau în considerare recomandările RIS, acestea vor contribui la salvgardarea drepturilor fundamentale în țară fără a sacrifica siguranța publică.

Nu este prea târziu să ne facem auzite vocile și să schimbăm direcția actuală a reformei.

Trebuie să acceptați cookie-urile de la părți terțe pentru a vedea acest material.