O prezență la urne de numai 20,41% dintre cetățenii cu drept de vot în România a făcut ca referendumul pentru redefinirea familiei în Constituție să nu poată fi validat. Conform legii referendumului, modificată de Guvern cu câteva săptămâni înainte de scrutin, prezența minimă necesară era de 30%. Participarea la acest referendum este cea mai scăzută din istoria referendumurilor organizate în România în ultimii 30 de ani. Din cei care s-au prezentat, aproximativ 90% au votat DA pentru modificarea Constituției, aproximativ 6% au votat NU și restul au fost voturi nule, conform rezultatelor parțiale anunțate luni, 8 octombrie de Biroul Electoral Central.
Referendumul pentru modificarea Constituției României a avut loc în zilele de 6 și 7 octombrie și a suscitat o dezbatere aprinsă în societatea românească, fiind asociat pe de-o parte cu tendințe homofobe, dar și naționaliste și antieuropene. Coaliția Pentru Familie, un comitet de inițiativă cetățenească, a adunat în urmă cu doi ani 3 milioane de semnături, cerând modificarea articolului 48 din Constituție, care spune că „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi”. Modificarea cerută: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat și o femeie” ar fi securizat, în opinia adepților schimbării, faptul că în România nu s-ar fi putut legifera pe viitor căsătoria între persoane de același sex.
Boicotul masiv al referendumului a avut mai multe cauze, unii cetățeni l-au considerat inutil în condițiile în care oricum în România nu este legală căsătoria persoanelor de același sex, iar cele peste 20 de milioane de euro cheltuite pentru organizarea acestuia puteau avea o destinație mai utilă. Alții au văzut în referendum o metodă de deturnare a atenției cetățenilor de la adevăratele probleme ale țării și de la criticile diverse la adresa Coaliției de la guvernare. Deși în esență o inițiativă cetățenească, referendumul a fost identificat de majoritatea ca un instrument politic de manipulare, în condițiile în care toate partidele parlamentare, cu excepția unuia singur din opoziție, au votat pentru referendum și au îndemnat oamenii să meargă la urne.
De asemenea, absența masivă de la vot pune sub semnul întrebării influența pe care Biserica Ortodoxă Română, susținătoare a modificării Constituției, o mai are în rândul populației majoritar creștin-ortodoxe.
Principalul beneficiu al referendumului a fost mobilizarea masivă a cetățenilor care s-au înscris pe liste de observatori la vot sau de delegați ai partidului care a îndemnat la boicot, reușind astfel să asigure acoperirea în mare parte a secțiilor de votare și să comunice permanent pe rețelele de socializare eventualele fraude. La această mobilizare a contribuit, paradoxal, chiar Guvernul României care a a modificat legea referendumului cu câteva săptămâni înainte de scrutin, eliminând aproape toate măsurile de supraveghere și transparență a sistemului de vot și stabilind că procesul se desfășoară pe două zile, în loc de una. Mai multe ONG-uri au protestat la adresa acestor măsuri, considerându-le un îndemn la fraudă electorală.
APADOR-CH a solicitat Parlamentului să modifice aceste neajunsuri prin legea de adoptare a ordonanței de urgență privind referendumul. În lipsa acestor modificări, orice referendum desfășurat de acum înainte în România ar putea fi fraudat, în lipsa Sistemului informatic de monitorizare a prezenței la vot și de prevenire a votului ilegal (SIMPV).
(sursa foto: imagine dintr-o secție de votare pustie din România, în zilele desfășurării referendumului din 6-7 octombrie, postată de un observator la vot pe Facebook: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1011226369...)