Rasismul și xenofobia: scuze perfecte pentru a limita drepturi și libertăți

În multe state europene apar tot mai multe dezbateri în care se face uz de frica de refugiați pentru a justifica politici care limitează drepturile și libertățile tuturor.

De ceva timp Europa a început să se schimbe. Să se schimbe în rău. Preaslăvitele valori democratice occidentale au început, încet dar sigur, să facă parte din trecut.

Criza imigranților, care a devenit în ultimii ani tot mai gravă, obligă instituțiile europene să arate cine sunt cu adevărat. Aceste instituții par să fie din ce în ce mai puțin o parte a unei uniuni, arătând mai mult ca elemente ale unui conglomerat în cadrul căruia fiecare stat membru „face război pe cont propriu”.

Retorică extremă

Politica nu rămâne în afara crizei imigranților. Aceasta este deosebit de importantă în rândul electoratului, așa că au început să apară tot mai multe discursuri xenofobe și rasiste, care fac ca la nivel european politicile să fie din ce în ce mai extremiste, fiind vorba despre extremism de dreapta. Acestea seamănă mai mult cu ideile promovate de Marine Le Pen decât cu abordarea integraționistă și orientată spre uniunea care s-a aflat la baza creării Uniunii Europene.

Retorica politică plină de ură în ceea ce privește migranții, care, cu complicitatea mass-mediei, îi asociază pe aceștia cu terorismul sau infracțiuni precum agresiunile sexuale, furturile sau actele de violență, sfârșește prin a se infiltra în populație care, la rândul său, acceptă limitări drastice nu numai ale drepturilor și libertăților imigranților, ci și ale propriilor drepturi și libertăți.

French police officers stand near the float of the King of Carnival as part of the "Vigipirate" security plan following Paris' deadly attacks in Nice, France, February 15, 2016. (REUTERS/Eric Gaillard)

Ofițeri de poliție francezi stând lângă bărcuța Regelui Carnavalului ca parte a planului de securitate "Vigipirate", după atentatele de la Paris- Nisa, Franța, 15 februarie 2016. (REUTERS / Eric Gaillard)

În numele securității și protejării valorilor democratice și europene, ce s-a întâmplat în Europa a fost că s-a creat un climat perfect pentru limitarea unor drepturi și libertăți a căror respectare s-a obținut în mulți ani de activisim.

Închiderea granițelor

Faptul că a început să se discute și despre crearea de granițe în interiorul spațiului Schengen unde nu există frontiere de atât de mult timp este poate cel mai semnificativ exemplu al relației dintre rasism și xenofobie și abrogarea drepturilor și libertăților. Există mai multe țări care, în special de la agravarea crizei refugiaților, au decis să facă excepții și să restabilească frontiere interne.

Germania a făcut aceasta mai ales în legătură cu granița sa cu Austria, luând măsuri care, deși a priori sunt temporare, e foarte posibil să rămână implementate mult timp de acum înainte. Austria a construit un gard, la fel ca cel din Spania, la granița sa cu Slovenia. După atentatele de la Paris Franța a laut o serie de măsuri de control a aeroporturilor și frontierele sale. E adevărat că acestea sunt, cel puțin în principiu, „de natură excepțională”. Norvegia a urmat exemplul francez concentrându-se însă pe porturile sale. Factorul comun între toate acestea îl reprezintă frica în una din multele sale forme.

Un val de legi noi

În timp ce își închid frontierele, statele europene nu pierd timpul și adoptă simultan legislație bazată pe rasism, xenofobie și, în multe cazuri, islamofobie, atitudini care sunt propagate de retorica politică și cărora le-au dat aripi atentatele teroriste.

Acesta este modul în care Uniunea Europeană a ajuns în punctul în care tace și se uită cum statele sale membre adoptă legi precum cea adoptată recent în Danemarca și care permite statului să confiște bani, bijuterii și alte obiecte de valoare de la refugiații care sosesc acolo. Scopul acesteia este de a face statul danez mai puțin atractiv și de a reduce astfel numărul de oameni care sosesc acolo.

Ungaria și-a făcut de asemenea legile mai rigide; acum oricine este prins în țară fără documente poate primi o pedeapsă de până la trei ani cu închisoarea, iar cei care încearcă să traverseze frontiera sau să deterioreze gardul de 175 km construit de-a lungul frontierei cu Serbia pot fi pedepsiți cu până la cinci ani de închisoare.

Germania a adoptat o lege potrivit căreia solicitanții de azil cărora nu li se acordă statutul de refugiat nu sunt eligibili timp de doi ani pentru a solicita reîntregirea familiei, nici măcar în cazul în care primesc asistență din motive umanitare.

Hungary now jails those who attempt to cross the border or damage any part of the 175 km wire fence that separates the country from Serbia.

Ungaria îi va trimite la închisoare pe cei care vor să treacă frontiera sau să deterioreze gardul de 175 de km construit la granița sa cu Serbia.

Spania a ținut pasul cu ceilalți: după atentatele de la Paris a aprobat Pactul Anti-jihad, un document creat pe baza acelorași idei ca și „Legea Căluș”, care a fost deja criticată de ONU (Raportorii speciali au avertizat că aceasta „amenință să încalce drepturile și libertățile fundamentale ale oamenilor”). Astfel, încă o dată, politicienii aleg ca, în numele securității, să profite pentru a adopta legi care limitează drepturile tuturor, inclusiv cele ale anumitor grupuri. Așa cum au explicat Raportorii, Pactul Anti-jihad „poate incrimina comportamente care nu constituie terorism" și poate chiar să aibă drept efect „restricții disproporționate cu privire la exercitarea libertății de exprimare".

Pasivitate

Acestea sunt doar câteva exemple cu privire la modul în care rasismul și xenofobia, care au devenit atât de prevalente în Europa ca urmare a crizei imigranților și a atentatelor teroriste, permit dezvoltarea retoricii politice care are la bază ura și care a ajuns să devină ceva obișnuit în sfera publică.

Asistăm astfel la erodarea drepturilor și libertăților, proces justificat de necesitatea de a apăra securitatea națională și valorile democratice occidentale, proces care altfel nu ar fi acceptat. Cetățeniii răspund cu pasivitate când ar trebui de fapt să reacționeze la fiecare restricție, cât de mică ar fi aceasta, pentru că doar așa pot să își apere drepturile pentru a căror respectare s-au depus atât de multe eforturi.

Moha Gerehou este un activist anti-rasism și un jurnalist care lucrează în domeniul drepturilor omului și imigrației.