Amnesty dezvăluie abuzurile la care au fost supuși imigranții pentru ca cerințele UE să fie respectate

Un nou raport al Amnesty International detaliază modul în care autoritățile italiene au supus imigranții abuzurilor pentru a le lua amprentele și a îndeplini cerințele UE de a-i identifica pe absolut toți imigranții care sosesc în Uniune.

Autoritățile italiene neagă acuzațiile care le sunt aduse în raportul Amnesty „Hotspot Italia: Cum conduce abordarea UE la încălcări ale drepturilor refugiaților și migranților".

Potrivit Regulamentului de la Dublin, solicitanții de azil trebuie să inițieze procedura de azil în țara unde sosesc. Acest lucru înseamnă că țările aflate la granițele Europei (și anume Italia și Grecia) trebuie să efectueze cele mai multe dintre aceste proceduri și să aibă apoi grijă de toți solicitanții de azil, care nu pot părăsi țara în care au aplicat.

Între 2013 și 2015, Italia nu a reușit să identifice toți imigranții care doreau să solicite azil într-o altă țară, cum ar fi Germania, iar UE a încercat să găsească o soluție la această problemă.

„O rată de identificare de 100%”

În luna mai 2015, Comisia Europeană a adoptat abordarea hotspot, cu scopul de a ajunge la „o rată de identificare de 100%" în țara de sosire, spunând că centrele de înregistrare de tip hotspot le vor permite autorităților să identifice și să separe mai ușor acei oameni care ar putea solicita azil de cei ce trebuie trimiși înapoi în țara lor de origine.

Imigranții sunt ținuți în așa-numitele centre hotspot până când autoritățile reușesc să îi  înregistreze și să îi identifice.

Astfel au fost create în Italia numeroase centre de tip hotspot, UE promițând că se va ocupa de relocarea multora dintre refugiați. După aceea însă statele UE nu au reușit să cadă de acord cu privire la sistemul de cote legate de primirea imigranților și au început să-și închidă granițele. Centrele de tip hotspot însă au rămas.

„Abordarea de tip hotspot nu a fost o idee italiană", afirmă raportul Amnesty.

Ca urmare a instrucțiunilor primite de la UE, autoritățile italiene au început să folosească metode mai severe cu scopul de a obține amprentele imigranților. Cu toate că „nu există nici o îndoială că marea majoritate a polițiștilor continuă să își facă munca fără pată", adaugă raportul Amnesty, "unii au recurs la utilizarea excesivă a forței, la tratamente crude, inumane sau degradante sau chiar la tortură".

„Încercând să atingă rata de identificare de 100%, abordarea de tip hotspot a făcut autoritățile italiene să atingă și să depășească limitele a ceea ce este permis de dreptul internațional din domeniul drepturilor omului".

Reacţii

Raportul a rezonat puternic în rândul societății civile, dar poliția și autoritățile italiene au negat ferm acuzațiile, spunând că raportul a fost scris „la Londra și nu în Italia".

Ca reacție, mai multe asociații din societatea civilă, inclusiv Antigone și CILD, s-au alăturat ADIF într-o declarație menită a susține raportul Amnesty.

Sperăm că aceasta va face autoritățile italiene să demareze anchete în legătură cu aceste abuzuri despre care se pretinde că ar fi avut loc pe teritoriul italian.