Iată de ce e în scădere numărul de refugiați care se îndreaptă către Polonia

Oficiul Național pentru Străini din Polonia a publicat datele statistice privind protecția internațională acordată de statul polonez în 2017. Uitându-ne însă doar la aceste cifre nu aflăm decât parțial care e, de fapt, situația.

Numărul de solicitări de azil a scăzut la jumătate

Unul dintre principalele aspecte dezvăluite de aceste date e că numărul de persoane care au solicitat protecție internațională în Polonia a scăzut foarte mult. Dacă în anii precedenți în Polonia se depuneau aproximativ 10.000 de astfel de solicitări, în 2017 numărul acestora a fost cu peste 50% mai mic. Din cele mai puțin de 5.000 de solicitări, peste 3.500 au fost depuse de cetățeni ruși, 94% din ei fiind ceceni. 13% din cereri au provenit de la cetățeni ucraineni și 3% de la persoane din Tadjikistan.

„Numărul de cereri nu reflectă numărul real de persoane care solicită protecție; în medie, fiecare cerere se referea la două persoane. După cum arată statisticile, jumătate din acest număr au fost cereri depuse de copii", a explicat Ewa Ostaszewska-Żuk, avocat care lucrează pentru Fundația Helsinki pentru Drepturile Omului (HFHR), membră a Liberties.

Se pare că principalul motiv pentru scăderea numărului de cereri de azil a fost practica Gărzii de Frontieră de a refuza să accepte cereri la punctul de trecere a frontierei din Terespol, de unde oamenii au fost foarte des trimiși înapoi către Belarus. Înainte de 2017, Terespol era locul unde se depuneau majoritatea cererilor de azil. HFHR a scris mult despre aceste practici inacceptabile, avertizând că solicitanților de azil li se refuză ilegal accesul în Polonia.

În 2017, doar 520 de persoane au obținut protecție internațională în Polonia, puțin peste jumătate dintre aceștia fiind ucraineni. Alți 227 de cetățeni străini au obținut permise pentru „ședere tolerată" sau pentru ședere din „motive umanitare".

Polonia nu e o țară deschisă să primească refugiați

Un număr mare de străini se deplasează în țările din Europa de Vest, chiar dacă procedurile lor de azil sunt în proces de derulare în Polonia. Aceasta este o consecință a faptului că Polonia face foarte puține pentru a-i ajuta pe aceștia să se integreze și a faptuțui că în Europa de Vest există diaspore cu numere mari de persoane, unde străinii speră să găsească sprijin.Înainte de 2017, punctul de trecere a frontierei din Terespol era locul unde a se depuneau majoritatea cererilor de azil în Polonia. Numărul acestora a scăzut însă constant.

În comparație cu media UE, Polonia acceptă un număr mult mai mic de solicitări de azil. Dacă media europeană e de aproximativ 50%, cea din Polonia e de aproximativ 10%.

Străinilor le este greu să obțină azil în Polonia pentru că solicitările lor sunt deseori evaluate greșit. Fundația Helsinki a avut de a face de multe ori cu cazuri în care autoritățile de imigrare nu au investigat în mod corespunzător dovezile pe care le aduceau solicitanții de azil pentru a arăta că au fost supuși torturii, uneori hotărând pur și simplu să le ignore.

De ce ceceni și tadjici?

Statutul oficial de refugiat este acordat în primul rând victimelor persecuției politice, religioase sau etnice sau altor forme de maltratare. Legea nu impune ca o persoană care solicită protecție internațională în Polonia să provină dintr-o zonă afectată de un conflict armat.

„Abuzuri ale drepturilpr omului, persecuția oponenților politici sau folosirea torturii sunt o realitate sumbră atât a Rusiei (și în special a Ceceniei) cât și a Tadjikistanului. De aceea cetățenii acestor două țări decid să caute protecție în Polonia", a explicat Jacek Białas, avocat care lucrează cu HFHR.

În plus, resortisanții țărilor fostei URSS nu pot obține protecția de care au nevoie în Belarus și de aceea vin în Polonia, țara aflată în imediata apropiere. În plus, au existat cazuri în care autoritățile bieloruse au trimis potențiali solicitanți de azil serviciilor secrete rusești. Din toate aceste motive, Belarusul nu poate fi considerat o țară sigură pentru refugiați.

Trebuie de asemenea subliniat că nu există motive legale care să interzică cetățenilor Rusiei, Tadjikistanului sau oricărei alte țări să depună cereri de azil în Polonia. Nu există dispoziții legale, nici la nivel național și nici în Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților, care să oblige o persoană să solicite protecție în cea mai apropiată țară sigură. Orice astfel de obligație ar împovăra extrem de mult țările învecinate cu zonele de conflict sau cu alte state unde situația e foarte proastă, țări care oricum au de aface întotdeauna cu numere foarte mari de refugiați.