Partidul Popular și Partidul Socialist din Spania, primul aflat la putere iar celălalt constituind opoziția, lucrează în prezent la crearea unui Acord Național care va include o serie de măsuri legislative prin care se presupune că s-ar combate terorismul jihadist. Acordul se bazează pe includerea a două modificări în Codul Penal cu privire la infracțiunea de terorism. Rights International Spania a analizat aceste modificări și, alarmată de ceea ce ar putea constitui o lovitură ilegitimă adusă drepturilor fundamentale ale întregului electorat și principiilor de bază ale statului de drept, organizația i-a abordat pe Ministrul de Justiție și pe Ministrul de Interne, precum și pe purtătorul de cuvânt al Partidului Socialist pentru a le aduce la cunoștință îngrijorările sale, în speranța că măsurile asupra cărora se va cădea în cele din urmă de acord vor respecta normele și principiile dreptului internațional din domeniul drepturilor omului. Îngrijorările organizației se referă la următoarele:
Absența unui proces real de revizuire a definiției infracțiunii de terorism: Raportorul Special al ONU pentru promovarea și protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în lupta împotriva terorismului a recomandat Guvernului, după vizita sa în Spania din 2008, „să stabilească un proces prin care experți independenți să analizeze definițiile aflate în uz pentru a vedea dacă acestea sunt adecvate. La acest proces de revizuire ar trebui să participe specialiști în domeniul drepturilor omului și a dreptului penal de la nivel național și internațional”. Un astfel de proces nu a avut loc niciodată.
Standardele internaționale care guvernează restrângerea de drepturi: Orice măsură care abrogă sau suspendă drepturile și libertățile civile trebuie să îndeplinească anumite cerințe stricte: regulile stabilite trebuie să fie accesibile, previzibile și precise; restrângerea dreptului trebuie să fie justificată; restrângerea trebuie să fie necesară într-o societate democratică; restricțiile trebuie să fie proporționale cu obiectivele pe care le urmăresc și cu motivele care le justifică existența; și restricțiile nu trebuie să fie discriminatorii. Reformele propuse nu respectă niciunul dintre aceste standarde: impreciziile deja existente în lege sunt aprofundate, nu toate măsurile propuse sunt justificate (sau sunt justificate insuficient), iar unele dintre reglementări sunt disproporționate.
Lipsa de precizie în definiția terorismului: Reforma propusă de Partidul Poporului lărgește în mod disproporționat catalogul de infracțiuni care pot fi considerate ca fiind terorism, fără a oferi nici o justificare.
Prezența unor concepte nedeterminate și vagi, aflate în conflict cu principiile legalității: În modificările propuse de către Partidul Poporului sunt utilizate concepte vagi și excesiv de imprecise, aflate în conflict cu cerințele de previzibilitate, claritate și proporționalitate.
Lipsa intenției teroriste: Prin modificări se propune, în linii mari și în mod imprecis, ca faptele să fie urmărite ca și constituind terorism chiar și fără a exista neapărat vreo intenție teroristă. Sunt incluse în mod explicit până și anumite infracțiuni comise din imprudență, ceea ce contravine direct cu faptul că intenționalitatea este unul dintre elementele esențiale în definirea infracțiunii de terorism. Aceste măsuri sunt justificate pe baza presupusei „dificultăți probatorii”. Aceasta constituie o încălcare a principiilor esențiale ale statului de drept. Trebuie să ne întrebăm: cum ar putea un act de terorism să fie comis fără intenția de a face acest lucru sau, și mai rău, din imprudență? Acestea sunt, prin urmare, definiții disproporționate.
Consultarea de site-uri și dreptul de a avea acces la informații: Vor fi aplicate pedepse cu închisoarea de la unu la opt ani pentru „consultarea unuia sau a mai multor servicii de comunicare puse la dispoziția publicului on-line" care conțin informații care i-ar putea „incita pe alții" să comită infracțiuni de terorism. Pedepsirea acestui tip de comportament este total disproporționată și nejustificată, încălcând în acelați timp dreptul de a avea acces la informații.
Posibile amenințări la adresa libertății de exprimare: Modificările propun pedepsirea (într-o manieră și mai severă decât în prezent) pentru infracțiunea de „glorificare a terorismului". Cu toate acestea, Raportorul Special pentru protecția și promovarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în lupta împotriva terorismului a avertizat deja Spania în legătură cu problemele care derivă din imprecizia termenului de „glorificare", în special în ceea ce privește libertatea de exprimare. În acest scop, el a recomandat ca textul să fie revizuit astfel încât să „se aplice exclusiv în legătură cu acele acte destinate să incite la săvârșirea unei infracțiuni de terorism, cu riscul ca această infracțiune să fie într-adevăr comisă"; textul nu a fost niciodată revizuit. Modificările propun de asemenea, criminalizarea distribuirii sau difuzării de mesaje sau sloganuri prin orice mijloace media sau orice alte mijloace de comunicare, „indiferent dacă acestea promovează sau nu în mod direct comiterea" de infracțiuni de terorism, atunci când „au scopul de a incita la comiterea" de astfel de infracțiuni, „sau consolidează în vreun fel determinarea de a le comite" sau, din cauza conținutului lor, ar putea fi potrivite pentru a-i incita pe alții să comită infracțiuni. Pe lângă faptul că sunt largi și imprecise, aceste definiții intră în conflict direct cu libertatea de exprimare. După cum a subliniat Raportorul, pentru ca o faptă să constituie incitare, trebuie să includă un risc real ca infracțiunea de terorism să fie într-adevăr comisă; reforma propusă nu specifică acest lucru.
Este alarmant că fapte care nu ar trebui să fie considerate „infracțiuni de terorism" sunt clasificate ca atare. Pe lângă faptul că în anumite cazuri acestea pun în pericol drepturi fundamentale (cum ar fi libertatea de exprimare și dreptul de a avea acces la informații), toate aceste măsuri constituie, în virtutea imprecizie și caracterului lor vag, o încălcare a principiilor legalității și, prin urmare, o eroziune a statului de drept. Atunci când într-o societate democratică nu sunt respectate drepturile și libertățile, o societate nu poate fi considerată sigură, iar a face uz de drepturi și libertăți nu poate constituit un act terorist.