Italia și tortura: cât se va mai continua fără să se facă nimic?

Italia a ajuns în fața CEDO de nenumărate ori pentru acuzații de tortură. Când va înțelege oare că există o problemă și va introduce în Codul său Penal infracțiunea de tortură?

Deși Italia a ajuns de mai multe ori în fața CEDO pentru că polițiștii săi torturează cetățeni, Codul Penal italian nu prevedere încă explicit tortura ca fiind infracțiune.

Istoria se repetă

Cu doar un an în urmă Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), în hotărârea sa din cazul Cestaro, condamna ferm Italia pentru încălcarea articolului 3 din Convenția europeană a drepturilor omului – cu privire la interzicerea torturii și a altor tratamente crude, inumane sau degradante - în timpul summit-ului G8 din 2001 de la Genova.

Abuzurile au avut loc în timpul raidului poliției asupra școlii Diaz. Polițiștii nu au fost sancționați pentru faptele lor, chiar dacă existența acestora a fost recunoscută până și de Curtea Supremă a Italiei: procesul care a urmat s-a terminat fără ca nici o sancțiune să fie aplicată ofițerilor vinovați din cauza lipsei prevederilor necesare din legea italiană, care nu recunoaște explicit tortura ca fiind o infracțiune.

În fața CEDO ajuns recent un alt caz de tortură, fiind vorba despre abuzuri grave comise de angajați ai penitenciarului din Asti, cu mai mult de 10 ani în urmă, asupra unor deținuți de acolo. Nici acum însă nu a fost nimeni pedepsit pentru ce s-a întâmplat, deși cu privire la respectivele evenimente existau dovezi clare.

Judecătorii italieni au recunoscut clar că ceea ce s-a întâmplat a constituit tortură, așa cum este această definită de către Convenția ONU împotriva Torturii (pe care Italia a semnat-o în 1989), însă au decis că persoanele vinovate nu pot fi pedepsite pentru că nu există nici o prevedere legală care să prevadă că faptele acestora ar constitui infracțiune.

Banii nu vor rezolva nimic

Atunci când cazul Asti a ajuns pentru prima oară în fața CEDO, Guvernul italian a propus soluționarea acestuia pe cale amiabilă, oferindu-le celor două victime câte 45.000 de euro cu titlu de despăgubiri. Curtea a respins însă acordul pentru ca acesta nu prevedea un angajament din partea Guvernului cu privire la introducerea în lege a unei prevederi exprese conform căreia tortura să înceapă să constituie infracțiune și în Italia.

Cazul a fost declarat admisibil, iar procedurile în fața CEDO vor continua, fiind evident că aici Curtea vrea să vadă statul italian luându-și mai în serios obligațiile pe care le are cu privire la tortură.

Cu alte cuvinte, banii nu vor face problema să dispară. Singura ieșire din această situație este incriminarea torturii. Italia trebuie să își respecte responsabilităților constituționale și internaționale pe care le are cu privire la interzicerea și reprimarea torturii; până atunci, istoria va continua să se repete.