Italia nu știe încă ce vrea să le ofere miilor de copii ai imigranților de pe teritoriul său

De zeci de ani Italia primește cu brațele deschise imigranți, astăzi fiind gazda a peste 5 milioane de astfel de persoane. Nu a reușit însă să se hotărască încă ce poate face pentru copii acestora, cărora nu le oferă cetățenie nici dacă se nasc în Italia.

Spre deosebire de multe alte țări europene, în Italia, principiul jus sanguinis, conform căruia cetățenia nu este determinată de locul în care se naște cineva, ci de cetățenia părinților, este încă în vigoare, așa cum a fost introdus în legea privind cetățenia din 1992.

Este necesară o nouă lege

Pentru a obține cetățenia italiană este necesar, în aproape toate cazurile, ca părinții copilului să fie italieni. Obținerea cetățeniei este extrem de dificilă pentru un copil cu părinți străini, chiar dacă acesta s-a născut și a crescut în Italia. Nu este imposibil, însă procedurile care trebuie urmate sunt foarte complicate și durează extrem de mult, chiar și pentru standardele italiene de birocrație.

Schimbarea pare însă acum inevitabilă, având în vedere că presiunae împotriva legii privind cetățenia este din ce în ce mai puternică. Cel mai bine ar fi să se abandoneze principiul jus sanguinis în favoarea unei legi bazate pe jus solis sau locul nașterii.

Opoziție din partea partidelor de dreapta

Modificarea legii este sprijinită de Partidul Democrat și de mai multe inițiative civice din Italia precum l'Italia sono anch'io (Si eu sunt Italia), însă procesul a rămas mult timp blocat din cauza rezistenței manifestată din partea partidelor populiste de dreapta.

Partidele cele mai vocale împotriva acestei legi sunt Forza Nuova, Casa Pound și Lega Nord, care s-au axat pe frica populației, subliniind în repetate rânduri că o modificare a legii va provoca un aflux masiv de femei însărcinate care vor veni în Italia pentru a naște.

Partide de dreapta, cum ar fi extremiștii de la Forza Nuova, care apar în imagine,  au desfășurat o campanie masivă împotriva schimbării legii, bazându-se pe argumente care generează panică în rândul populației.

O nouă versiune a legii privind cetățenia se află de ani de zile în dezbatere, însă aceasta se tot plimbă de la Senat la Camera Deputaților, procesul fiind unul care pare fără sfârșit, în care se discută și se tot discută fără a se face însă cu adevărat vreun pas înainte.

Paolo Gentiloni, Prim-Ministrul italian, și-a manifestat clar opinia cu privire la copiii născuți în Italia din părinți străini: „Este timpul să îi considerăm pe acești copii cetățeni italieni".

Politicienii și alte părți interesate, indiferent de opinia pe care o au, sprijină totuși adoptarea de urgență a unei decizii, considerând că trebuie să se pună capăt situației prezente.

Se paote ajunge la un acord?

Deputații par să fi ajuns la un acord cu privire la posibilitatea aplicării temperate a jus solis. Această nouă lege va crea un fel de jus culturae, oferind cetățenie copiilor născuți în Italia din părinții străini care locuiesc în mod legal în Italia cel puțin 5 ani și copiilor născuți în străinătate, dar care au trăit în Italia cel puțin 12 ani, mergând la școală pe teritoriul italian.

Primul Ministru italian, Paolo Gentiloni, este în favoarea modificării legii, spunând că este timpul să protejăm copiii care se află în centrul dezbaterii. (Imagine: Associazioni cristiane lavo / Flickr)

Noua lege, chiar dacă reprezintă o îmbunătățire față de reglementările actuale, va fi în continuare mult mai restrictivă decât legile similare din alte țări europene.

În Marea Britanie, de exemplu, un copil născut de părinții străini este automat cetățean dacă părinții s-au aflat legal în țară timp de 10 ani; În Germania, este nevoie de 8 ani în situații similare, în timp ce în Spania perioada necesară e de 1 an. Chiar și în Franța, unde dobândirea cetățeniei poate fi dificilă, orice copil care se naște acolo poate, la vârsta de 18 ani și după cinci ani de ședere în Franța, să ceară cetățenia.