Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a emis recent o decizie în cazul BestWater International GmbH împotriva lui Michael Mebes și Ștefan Pötsch. Întrebarea ridicată aici e dacă o persoană care încorporează pe site-ul său, printr-o tehnologie de încadrare, un videoclip în legătură cu care există drepturi de autor încalcă legislația cu privire la drepturile de autor.
Cazul se referă la o dispută dintre BestWater International, o companie care se ocupă cu filtrarea apei și doi agenți comerciali independenți care lucrează pentru concurență (Michael Mebes și Stefan Pötsch). Compania a produs un scurt video publicitar cu privire la poluarea mediului și potențialele consecințe negative ale acesteia asupra apei potabile. Videoclipul a fost încărcat pe YouTube în 2010, conform BestWater fără acordul lor. Agenții comerciali au publicat ulterior videoclipul pe site-urile lor prin încadrare, o tehnologie care permite punerea la dispoziție, în mod independent, a unui material care aparține unei părți terțe și este publicat pe un site diferit, fără a fi nevoie ca materialul să fie încărcat on-line de cei care îl încadrează. Compania a considerat că, prin încorporarea videoclipului, cei doi agenți comercial le-au încălcat drepturile de autor; de aceea i-au dat pe aceștia în judecată în fața instanței districtuale din München.
Este încorporarea o încălcare a drepturilor de autor?
Conform unei directive a Parlamentului European din mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională (Directiva InfoSoc), autorii ar trebui să aibă dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice orice comunicare a operei lor către public. Instanța germană nu a fost sigură dacă încorporarea pe un site a unui material aparținând unei persoane, care a fost pus la dispoziția publicului pe un alt site de către o parte terță, constituie o încălcare a drepturilor de autor. Prin urmare, instanța germană a cerut clarificări de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), solicitând pronunțarea unei hotărâri preliminare.
Face orice utilizator de internet parte din publicul larg?
Instanța a decis să nu ia în considerare originea videoclipului încărcat pe YouTube, considerând că aceasta nu este relevantă în acest caz. Întrebarea esențială era dacă o persoană are voie să încorporeze, prin tehnologia de încadrare, pe un site, videoclipuri asupra cărora există drepturi de autor. Pentru a răspunde la această întrebare a fost esențial să se stabilească dacă opera în cauză a fost în acest caz comunicată unui public nou. Curtea a făcut referire la o hotărâre anterioară în care obiectul cauzei era asemănător, diferența fiind că nu era vorba despre încorporarea de videoclipuri, ci despre integrarea de hyperlink-uri (includerea pe site-ul cuiva de link-uri care retrimit cititorii pe ale site-uri unde erau publicate articole ale presei). În cazul respectiv Curtea a considerat că lucrările comunicate pe site-uri erau accesibile tuturor celor care vizitau site-urile, accesul nefiind în nici un fel limitat și orice utilizator de internet putând să acceseze toate articolele publicate acolo. Din aceste motive, „punerea la dispoziție a operelor în cauză, prin intermediul unui link", nu avea drept consecință punerea operelor la dispoziția unui public nou. De aceea s-a considerat că nu a existat o încălcare a drepturilor de autor. Concluzia la care s-a ajuns în cazul BestWater a urmat acest precedent: opera nu este comunicată unui public nou deorece ea este oricum accesibilă tuturor celor care accesează site-ul părții terțe. Potrivit legislației UE, încorporarea sau încadrarea de videoclipuri sau imagini de pe un alt site nu constituie o încălcare a drepturilor de autor, în cazul în care aceste a din urmă sunt accesibile publicului larg.