Dreptul la un avocat, între lege și practică

4 obstacole care stau între arestații preventiv și dreptul lor de a beneficia de un avocat, în România

Îmbunătățirea accesului la asistență juridică pentru persoanele private de libertate a fost obiectul proiectului pe care APADOR-CH l-a derulat în ultimul an, în întâmpinarea momentului la care ar fi trebuit ca România să transpună Directiva 1919/2016 privind asistența juridică gratuită pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale (adică în mai 2019).

Transpunerea acestei directive nu s-a făcut, deocamdată (iulie 2019), însă APADOR-CH a reușit timp de mai multe luni să aducă la aceeași masă reprezentanți ai autorităților (polițiști, procurori) și avocați pentru a stabili împreună care sunt principalele piedici întâmpinate de ambele tabere, în procesul juridic, atunci când vine vorba despre asigurarea unui avocat din oficiu persoanelor anchetate sau private de libertate.

În cadrul unui proiect mai vechi al APADOR-CH, reieșise că arestul preventiv este utilizat excesiv în România (de aici și supraaglomerarea aresturilor), iar la baza acestei stări de fapt se află de multe ori și o apărare defectuoasă. Concluziile acelui proiect arătau că avocații nu sunt întotdeauna prezenți la audierile în cadrul cărora se dispune măsura arestului preventiv sau au timp limitat pentru a se informa despre caz și a pregăti apărarea, astfel încât să influențeze procedurile. În plus, mulți dintre judecători admit că sunt înclinați să se bazeze în luarea deciziilor în principal pe argumentele procurorilor. Acest lucru îi poate face pe avocații apărării mai puțin motivați să dedice timp și efort în etapa de dinainte de judecată, în ciuda impactului asupra libertății clienților lor și asupra rezultatelor cazului.

Din discuțiile grupului de lucru format din avocații, polițiști și procurori, APADOR-CH a aflat ce stă la baza acestei demotivări a avocaților:

  1. Onorariile prea mici ale avocaților din oficiu – grupul de lucru a făcut o propunere de majorare a acestora, iar în primăvara acestui an Ministerul Justiției a aprobat o creștere importantă a onorariilor;
  2. Accesul greoi al avocatului la dosarul clientului său – cu propunerea grupului de lucru de realizare a unui dosar electronic la care accesul virtual este facil, astfel încât să aibă timp și avocatul să-l studieze înainte de audieri;
  3. Slaba pregătire a unor avocați – cu propunerea grupului de lucru de introducere în regulamentele breslei a obligativității instruirii continue ca o condiție pentru obținerea unei acreditări anuale;
  4. Lipsa de continuitate a avocatului în cadrul aceluiași dosar – cu propunerea de folosire a unei delegări unice într-un dosar, astfel încât același avocat să-l reprezinte pe inculpat pe toată durata cercetării sau pe toată durata procesului. În prezent practica este că la fiecare termen sau audiere este chemat un alt avocat din oficiu, care trebuie să ia cazul de la zero.

Reprezentanții instituțiilor publice au fost și ei de acord că problemele identificate în cadrul grupului de lucru sunt reale și pot fi rezolvate, cel mai probabil în același timp cu alte probleme ale sistemului, cum ar fi lipsa de spații de lucru corespunzătoare pentru procurori și polițiști sau lipsa calculatoarelor (care în unele parchete sunt vechi de cel puțin 15 de ani).