Discriminarea este o temă des dezbătută în Olanda, atât de către mass-media, cât și la nivelul societății civile. Tratamentul egal și principiul nediscriminării sunt două elemente de bază ale statului democratic de drept olandez, acestea fiind două dintre cele mai importante aspecte avute în vedere în cadrul Planului Național de Acțiune în domeniul Drepturilor Omului, Plan care detaliază modalitatea în care Guvernul olandez își îndeplinește sarcinile legate de protejarea și promovarea drepturilor omului în Olanda.
Discriminarea reprezintă o problemă socială aflată la loc de frunte pe agenda politică a Guvernului. Acesta desfășoară în prezent activități de cercetare în vederea identificării cazurilor de discriminare din diferite domenii, cu scopul de a interzice discriminarea în toate formele sale.
Înțelegeri amiabile
După publicarea unui studiu pe această temă de către Parchetul Olandez, fostul Ministru pentru Securitate și Justiție, Ivo Opstelten, a anunțat pe 19 mai 2014, într-o scrisoare, că va fi realizat un alt studiu cu privire la cursul urmat de cazurile de discriminare în cadrul procedurilor penale.
Conform studiului Parchetului, există o diferență semnificativă între numărul de cazuri de discriminare aflate în evidența poliției și numărul de înțelegeri amiabile încheiate de Parchete. Deși în 2012 la poliție au existat plângeri în legătură cu 3.292 de incidente de discriminare, doar 144 de astfel de cazuri au ajuns la procurori.
Mai multe informații
Studiul care urmează a fi realizat de către Centrul de Cercetare și Documentare (WODC), care face parte dinre organismele Ministerului de Securitate și Justiție, ar trebui să ofere informații complete cu privire la toate cazurile de discriminare care au ajuns la poliție și la Parchete, acestea urmând a include și cazurile de infracțiuni în care comportamentul discriminatoriu a constituit o circumstanță agravantă.
Studiul ar trebui să explice și de ce situația în legătură cu astfel de cazuri este așa cum este. Ar trebui așadar să ofere detalii cu privire la cauzele discrepanței care există între numărul de cazuri de discriminare aflate în evidența poliției și cele care ajung la Parchete. De asemenea, ar trebui să ofere explicații pentru scădere semnificativă a numărului de cazuri de discriminare aflate în evidența poliției în 2012 și 2013 în comparație cu anii precedenți.
Este deosebit de important să aflăm ce s-a întâmplat, mai ales în situația în care dacă am fi să ne luăm după mass media și după ce se publică pe site-urile de socializare ar trebui să considerăm că numărul de cazuri de discriminare a crescut în ultimii ani.
Autor: Yasemin Yildiz