#MeAndMyRights: Cum ucide supravegherea în masă dezbaterile publice. Despre a rămâne în întuneric

Studiile arată că supraveghera în masă afectează semnificativ libertatea de exprimare de pe internet. Citește cel mai recent articol din seria noastră pentru a înțelege mai multe despre acest cerc vicios al tăcerii.

Există cercetători care urmăresc comportamentul de pe internet al oamenilor. Aceștia au ajuns la concluzia că, de când Edward Snowden ne-a spus tuturor că serviciile secrete urmăresc tot ce facem pe internet, publicul a început să trateze spațiul virtual ca un spațiu unde nu există nicio formă de confidențialitate, unde nimic nu este privat. Cu alte cuvinte, mulți dintre noi au început să se comporte pe internet ca și cum ar fi într-un spațiu public, unde lumea se uită la noi. Această tendință a publicului de a se abține de la a spune sau a face anumite lucruri atunci când se simte supravegheat poartă denumirea de „cerc vicios al tăcerii”. Iată câteva exemple de astfel de situații.

Într-un studiu efectuat în 2014 asupra a 4 state europene s-a ajuns la concluzia că majoritate oamenilor din Marea Britanie (60%), Germania (65%), Spania (66%) și Franța (76%) consideră că internetul nu este un spațiu sigur, unde oamenii își pot exprima opiniile; cauzele includ supravegherea exercitată de guverne și monitorizarea de către companii.

Citește articolele publicate anterior în cadrul seriei #MeAndMyRights.

25% dintre respondenții la un sondaj efectuat în SUA, care știau despre programele de supraveghere în masă ale Guvernului, au declarat că și-au schimbat modul în care se folosesc de tehnologiile din domeniul comunicațiilor. Spre exemplu, aceștia aleg să nu mai discute online despre viața lor privată, să nu mai folosească motoarele de căutare de pe internet pentru a afla informații despre anumite subiecte și să nu mai facă glume care ar putea fi scoase din context.

Un alt studiu discută despre cum s-a schimbat modul în care se folosește lumea de internet analizând numărul de vizite realizate pe anumite pagini ale Wikipedia. Studiul a analizat aproape 50 de pagini Wikipedia acoperind subiecte despre care mass-media a spus că ar fi urmărite de Agennția pentru Siguranța Națională a SUA, ca parte a programelor de supraveghere în masă. Cercetătorii au descoperit că după ce au fost făcut publice informațiile dezvăluite de Snowden, numărul de vizite efectuate pe aceste pagini a scăzut, pentru o perioadă lungă de timp, cu 30%.

Un alt cercetător a efectuat o serie de experimente pentru a vedea cât de dispuși sunt oamenii să își exprime opiniile politice online acum când știu de existența programelor de supraveghere în masă. Acesta a ajuns la concluzia că multe persoane au devenit mai predispuse în a se cenzura online – în acest caz atunci când folosesc Facebook- și că mulți se abțin de la a exprima opinii politice care sunt diferite de cele mai acceptate sau răspândite opinii în rândul publicului.

Citește articole publicate anterior în cadrul seriei #MeAndMyRights.

Un alt studiu recent a discutat despre cât de dispuși sunt oamenii să vorbească despre, să scrie despre, să caute și să distribuie informații online despre anumite subiecte și activități legale. 62% dintre respondenți au afirmat că, din cauza supravegherii în masă efectuate de guvern, au devenit mai puțin doritori să scrie sau să vorbească despre anumite subiecte. 78% au afirmat că acest tip de supraveghere îi face să fie mai grijulii în legătură cu subiectele despre care discută online. 78% au afirmat că acest tip de supraveghere îi face să fie mai grijulii în legătură cu informațiile pe care le caută pe internet. 60% au afirmat că, din cauza supravegherii în masă, sunt mai puțin dispuși să distribuite online anumite materiale.

Dovezile sunt așadar evidente: supravegherea în masă distruge discuțiile și dezbaterile de pe internet, discuții și dezbateri atât de importante pentru funcționarea unei democrații.

Dacă dorești să afli mai multe informații despre acest subiect sau despre dovezile și studiile la care am făcut referință, te invităm să citești raportul nostru, „Siguranță prin drepturile omului”, disponibil aici.