Cu sau fără documente, oamenii continuă să aibă drepturi

Comitetul European împotriva Rasismului și Intoleranței și-a publicat recomandările generale privind protecția împotriva discriminării care îi afectează pe imigranții care nu respectă toate regulile administrative.

Statele se folosesc în mod frecvent de necesitatea de a controla fluxurile de imigranți ca scuză pentru a justifica practici care nu respectă drepturile omului sau de a refuza accesul la anumite servicii de bază pentru cei care nu au acte.

O astfel de abordare este evidentă în modurile discutabile în care au răspuns multe state europene și UE la „criza” refugiaților. Guvernul spaniol a apelat și el, în numele necesității de a controla fluxurile de imigranți, la practici care încalcă drepturile omului, precum excluderea imigranților cu statut administrativ neregulat de la accesul la asistență medicală și deportările rapide din Ceuta și Melilla.

Drepturile omului trebuie să prevaleze

Unii pretind că între dreptul legitim al statelor de a-și controla granițele și obligațiile lor privind drepturile omului asumate prin ratificarea a numeroase instrumente juridice internaționale există tensiuni ireconciliabile. Acest mod de a gândi permite ca uneori să se acorde prioritate controalelor frontierei, iar uneori să se acorde mai multă atenție drepturilor persoanelor fără acte.

Tensiunile acestea însă nu există în realitate; aceste două chestiuni nu pot fi comparate pentru că reprezintă, prin natura lor, lucruri diferite. Drepturile omului prevalează în fața oricăror alte interese, inclusiv atunci când vine vorba despre controlul migrației.

După cum a stabilit Comitetul pentru Drepturile Omului, „exercitarea drepturilor recunoscute de către [Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice] nu se limitează la cetățenii statelor semnatare, ci trebuie să fie respectate pentru toate persoanele, indiferent de naționalitatea lor sau de statutul lor de persoane apatride, solicitanți de azil, refugiați, lucrători imigranți și alte persoane care se află pe teritoriul sau sub jurisdicția statului semnatar ".

Problema respectării drepturilor imigranților a beneficiat de o atenție specială din partea organizațiilor internaționale axate pe combaterea discriminării rasiale pentru că există multe practici ce țin de „controlul migrației” care pot avea drept consecință discriminarea anumitor persoane pe baza etniei, originii sau naționalității acestora.

Aceste organizații le-au oferit statelor linii de orientare pentru a le reaminti de obligațiile pe care le au față de persoanele aflate sub jurisdicția lor. Comitetul ONU pentru eliminarea discriminării rasiale a oferit astfel de linii de orientare în urmă cu câțiva ani, atunci când a adoptat Recomandarea Generală numărul 30 privind discriminarea împotriva non-cetățenilor, iar Comisia Europeană împotriva rasismului și intoleranței (ECRI), o organizație care funcționează sub auspiciile Consiliului Europei, a publicat recent Recomandarea sa Generală cu numărul 16 privind protecția imigranților neregulamentari împotriva discriminării.

Guvernul spaniol justifică deportările rapide de la frontierele din Ceuta și Melilla (în poză) invocând necesitatea de a controla migrația

.Recomandările ECRI reprezintă cele mai clare și mai complete indicii cu privire la drepturilor acestei categorii de imigranți. Pe lângă faptul că solicită respectarea și garantarea exercitării drepturilor omului (inclusiv dreptul la asistență medicală și la condiții decente de muncă) și pentru imigranții fără documente în regulă, acestea recomandă separarea agențiilor de stat responsabile de controlul migrației de agențiile responsabile de asistența și furnizarea de servicii pentru imigranți.

Acest lucru ar atrage după sine eliberarea tuturor autorităților sau entităților care furnizează servicii (de educație, asistență medicală, locuințe, securitate socială, asistență juridică, justiție etc.) de toate „interferențele prin politicile și instituțiile de control ale migrației".

Recomandarea Generală nr. 16 solicită de asemenea statelor să adopte legi care interzic organizațiilor publice sau private să furnizeze date cu caracter personal sau date cu privire la statutul imigranților către autorități. Furnizarea de astfel de date se poate face doar în circumstanțe excepționale, clar definite prin lege și numai dacă acest schimb de informații este supus unor controale realizate de către judecători.

Interzicerea „abuzurilor din cadrul controlului migrației"

ECRI solicită de asemenea statelor să interzică operațiunile de control al migrației (precum controlarea actelor de identitate) lângă spații precum școli, centre de sănătate, locuințe subvenționate, bănci de alimente sau instituții religioase.

În ceea ce privește politicile și legislația, ECRI cere statelor să interzică „abuzul controlului migrației sau a altor activități de aplicare a legii pentru a justifica profilarea rasială" și „să garanteze o supraveghere eficientă și independentă a tuturor practicilor poliției".

Acesta încurajează de asemenea statele să „stabilească măsuri care să garanteze că persoanele imigrante fără acte în regulă care sunt victime ale infracțiunilor trebuie să fie conștiente de drepturile lor și să poată denunța infracțiunilor organelor de aplicare a legii, să depună mărturie în instanță și să se bucure de justiție și de reparații eficiente fără a se confruntă vreodată riscul ca datele lor să fie transmise către autoritățile responsabile cu controlul migrației".

Autoritățile spaniole ar trebui să acorde atenția cuvenită recomandărilor ECRI. În Spania profilarea etnică este realizată extrem de des, polițiștii controlând des acte de identitate în scopul de a controla migrația. Acest tip de verificări sunt efectuate de obicei în apropierea școlilor sau, după cum raportează însăși ONG-ul, a centrelor CARITAS.

Profilarea etnică e utilizată des în Spania, unde poliția poate iniția proceduri pentru a controla fluxul de imigranți. (Montecruz Foto)

Se suspectează de asemenea că autoritatea Corpul Național de Poliție utilizează date din Registrul municipal al locuitorilor, pe care le compară cu informațiile din permisele de ședere pentru a găsi imigranți care nu respectă anumite reguli administrative pentru a-i putea sancționa.

Oamenii au însă nevoie să se înregistreze în Registrul municipal al locuitorilor pentru a putea avea acces la servicii publice, precum asistența medicală. Autoritățile spaniole nu respectă nici recomandările ECRI cu privire la evitarea acelor situații în care persoanele care sunt victime ale unor infracțiuni sunt supuse riscului de a-și vedea datele cu caracter personal folosite împotriva lor dacă se duc să denunțe infracțiunea.

Riscurile la care se expun imigranții dacă vor să raporteze infracțiuni

Poliția nu e doar autoritatea care inițiază proceduri legate de migrație. E și autoritatea la care trebuie să meargă cei care vor să raporteze o infracțiune. Astfel - cu excepția cazurilor de violență de gen - persoanele fără acte se expun unui risc real de a fi deportați în cazul în care se duc la o secție de poliție pentru a raporta că au fost victimă a unei infracțiuni, ceea ce îi plasează într-o situație de vulnerabilitate extremă.

Acestei situații trebuie așadar să i se pună capăt urgent pentru că, deși este una legală, este în practică discriminatorie și afectează exercitarea efectivă a drepturilor omului de către imigranții aflate în situații administrative complicate, unde nu toate regulile sunt respectate.

Acest articol a fost publicat inițial în secțiunea "Contrapoder" a ziarului Eldiario.es.