Polonia: legea nu îi protejează suficient pe copiii apatrizi

Un studiu recent cu privire la situația copiilor apatrizi explică ce poate face Polonia pentru a-i proteja mai bine pe aceștia, recomandând înlăturarea unor lacune ale legii și definirea mai temeinică a unor termeni problematici.

Polonia este una dintre puținele țări din UE care nu a ratificat încă Convenția ONU privind statutul apatrizilor din 1954 și Convenția privind reducerea cazurilor de apatridie din 1961. În lipsa prevederilor acestora, apatrizii nu pot conta în Polonia pe rezolvarea cu rapiditate a problemelor cu care se confruntă.

„O problemă invizibilă”

„Numărul exact al persoanelor apatride care se află în Polonia este necunoscut, dar diferite statistici indică faptul că ar putea exista între 700 și 10.000 de apatrizi în țara noastră, o parte ditnre aceștia fiind copii”, a declarat Dorota Pudzianowska, co-autor al unui nou raport cu privire la copii apatrizi publicat de Fundația Helsinki pentru Drepturile Omului (FHDO).

Inexactitatea datelor se datorează faptului că Polonia nu are nici o procedură prin care se poate determina dacă o persoană este sau nu apatridă. „Din această perspectivă, apatridia este o problemă invizibilă", a adăugat Pudzianowska.

Apatrizii se confruntă cu numeroase probleme, precum imposibilitatea de a obține documente care să le permită să călătorească în afara Poloniei. Pe lângă aceasta, persoanele apatride (inclusiv copiii) au dificultăți în obținerea unui permis de ședere în Polonia din cauza lipsei de documente corespunzătoare. Statutul lor duce de asemenea la probleme în legătură cu accesarea serviciilor medicale și a celor sociale.

„În Polonia există cazuri de copii romi de origine română și bulgară, care au fost abandonați la începutul anilor '90 și care nu au dobândit nicio naționalitate", a explicat Marta Szczepanik, o co-autoare a raportului. „În raportul descriem cazurile a doi copii (Agni și Marysia) care au această problemă".

Lacune în lege

Există lacune juridice care au ca rezultat o lipsă completă de protecție împotriva apatridiei pentru nou-născuți. Potrivit legilor din Polonia, un copil poate, în anumite condiții, să dobândească cetățenia poloneză dacă s-a născut pe teritoriul Poloniei. Acest lucru se întâmplă atunci când părinții sunt necunoscuți, nu au nici o cetățenie sau cetățenia lor este nedefinită.

De asemenea, copiii ai căror părinți sunt necunoscuți pot obține cetățenia poloneză dacă sunt găsiți pe teritoriul Poloniei. „Cu toate acestea, în cazul în care copilul este al unor cetățeni a căror cetățenie nu o dobândesc din cauza unor reguli conflictuale cu privire la cetățenia, așa cum se întâmplă, spre exemplu, în cazul cetățenilor din Cuba, Sri Lanka sau Siria, copilul nu dobândește automat cetățenia poloneză la naștere. Această lacună trebuie înlăturată”, a declarat Pudzianowska.

Documente și definiții

În plus, legislația poloneză nu conține o definiție a termenului „apatrid”. În practică există, de asemenea, probleme cu interpretarea unor termeni precum „părinți necunoscuți"; spre exemplu, atunci când mama este cetățean străin ea se consideră a fi „cunsocută” chiar dacă și-a abandonat copilul în spital, lăsând în urmă doar un indiciu cu privire la cetățenia sa, indiciu care poate fi

imposibil de verificat.

Există, de asemenea, o problemă cu aplicarea dispozițiilor privind înregistrarea nașterii, pentru că nu există reglementări exacte cu privire la documentele care trebuie furnizate de către părinți pentru a înregistra nașterea unui copil. „În practică s-a întâmplat ca lipsa de documente, cum ar fi certificatele de naștere ale părinților, să fi constituit motiv de refuz pentru înregistrarea nașterii copilului", a adăugat Szczepanik.

Raportul FHDO a fost pregătit în cadrul campaniei „Niciun copil din Europa nu ar trebui să fie apatrid", lansată în noiembrie 2014 de către Rețeaua Europeană privind Apatridia. Raportul se bazează pe datele obținute de la, printre altele, 16 birouri regionale, Ministerul Afacerilor Interne și Cancelaria Președintelui.

Raportul este disponibil aici.