Viitor incert pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a devenit o victimă a propriei sale popularități. În timp ce aproape 100.000 de cazuri sunt în așteptarea unei hotărâri, 17.200 de noi plângeri au fost deja depuse numai în 2014. Protocolul 14 a reformat modul în care CEDO examinează cazurile și a micșorat perioada de timp alocată pentru cazurile invalide. După ce acesta a intrat în vigoare însă, a devenit evident faptul că o astfel de măsură nu este suficientă pentru ca sistemul european de protecție a drepturilor omului să funcționeze eficient.

O altă conferință la care s-a discutat despre viitorul CEDO a avut loc săptămâna trecută la Oslo. Conferința a fost organizată de către Guvernul Norvegiei, și Pluri Court, o unitate de cercetare de la Universitatea din Oslo. La conferință au participat reprezentanți ai agențiilor guvernamentale ale statelor (care sunt responsabile pentru judecarea în fața CEDO) și membri ai personalului din biroul administrativ al Curții. Conferința este o parte importantă a procesului de reformare a Curții și va avea un impact semnificativ asupra funcționării viitoare a acesteia.

În timpul discursului de deschidere, președintele CEDO, judecătorul Dean Spielmann, a subliniat că CEDO este de mulți ani într-un proces de reformă. Efectele introducerii Protocolului 14 au devenit vizibile atunci când departamentul unde cazurile sunt selectate a început sa observe cazuri invalide și conexate, reducând astfel numărul de cauze pe care Curtea trebuie să le examineze. Acordându-se prioritate cazurilor importante, se reduce timpul necesar pentru ca acestea să fie examinate. Președintele a menționat de asemenea că, în prezent, guvernele naționale trebuie să se concentreze pe o eficientă punere în aplicare a hotărârilor Curții la nivel local. În momentul de față, mai mult de 10.000 de hotărâri așteaptă să fie implementate. Discursul lui Spielmann a fost un mesaj clar adresat guvernelor naționale, subliniind că acestea ar trebui să înceteze să se mai concentreze pe modalitatea de funcționare a Curții și să acorde mai multă atenție introducerii standardele care rezultă din hotărârile Curții la nivel național.

Din păcate, fără ca aceasta să fie prima dată când se întâmplă așa ceva, mesajul judecătorului Spielmann a fost ignorat de către reprezentanții guvernelor (printre altele de reprezentanți ai Republicii Cehe, ai Marii Britanii și ai Elveției), care au avut foarte multe idei despre cum ar putea fi îmbunătățit mecanismul de funcționare al Curții. Foarte puțini membri ai ONG-urilor au participat la conferință. Unicul discurs oficial al societății civile a fost acela al reprezentantului Fundației Helsinki pentru Drepturile Omului din Polonia - dr. Adam Bodnar. El a subliniat că cea mai de bază măsură care poate fi luată de către guvernele naționale pentru contribui la creșterea eficienței Curții este furnizarea de personal și de sprijin financiar. El a menționat, de asemenea, problema Rusiei, care în ultimele luni a dat dovadă de lipsă de respect pentru Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a Marii Britanii, care a încercat în mod constant să submineze eforturile Curții și a amenințat cu renunță la obligațiile pe care și le-a asumat la nivel internțaional.

Din păcate, și mesajul acestuia a fost ignorat, iar ceilalți participanți nu au considerat că este necesar să adreseze problemele ridicate de dânsul. Purtarea de discuții despre viitorul CEDO fără implicarea ONG-urilor și a grupurilor care reprezintă reclamanții devine o practică periculoasă deoarece ei sunt cei mai importanți „clienți” ai sistemului european de protecție a drepturilor omului. Prin urmare, vocile lor ar trebui să li se acorde prioritate, ele trebuind să fie ascultate înainte de orice reforme suplimentare. Viitorul Curții nu arată deloc bine dacă reformarea ei este lăsată pe mâna guvernelor care sunt, de cele mai multe ori, pârâții (acuzații) în fața Curții. În ciuda semnificației simbolice a locului ales pentru această conferință, reprezentanții guvernelor nu au avut buna credință de a accepta responsabilitatea pentru punerea în aplicare a deciziilor Curții în propriile lor țări, o inițiativă care ar reduce numărul de cazuri asemănătoare care ajung la Curte. Aceste cazuri au un subiect care se repetă, ceea ce indică erori în implementarea deciziilor Curții. Curtea își va putea crește eficiența și grăbi judecarea cauzelor cele mai grave numai dacă primește ajutor financiar din partea statelor membre.

Trebuie menționat faptul că, înainte de conferință, Fundația Helsinki pentru Drepturile Omului din Polonia, alături de alte 20 de ONG-uri din Europa Centrală și de Est, au publicat o scrisoare deschisă către participanți. ONG-urile au subliniat faptul că țările în care activează sunt țări în care acțiunile Curții au contribuit la îmbunătățirea stării democrației și la progrese în domeniul drepturilor omului, ceea ce le face să se simtă obligate să adopte o poziție în dezbaterea aflată în curs de desfășurare. ONG-urile au observat cu părere de rău că există țări unde CEDO este subminată și atacată în mod deschis. Astfel de probleme ar fi putut fi observate și discutate în timpul dezbaterilor atunci când a fost propusă introducerea de restricții cu privire la aducerea unui caz în fața Curții, restricții precum impunerea unor taxe sau reprezentarea obligatorie de către un avocat. Atitudinile ostile față de Curte includ și lipsa de respect față de aceasta și față de biroul administrativ al ei. Astfel de acțiuni pot reprezenta amenințări serioase la adresa persoanelor, a apărătorilor drepturilor omului și a ONG-urilor în țările în care CEDO este singura instituție unde se poate cere să se facă dreptate și să se respecte drepturilor omului.

La conferință au participat dr. Adam Bodnar și Dominika Bychawska-Siniarska, reprezentând Fundația Helsinki pentru Drepturile Omului din Polonia.

Citește mai mult (în poloneză) la http://www.hfhr.pl/niejasna-przyszlosc-europejskiego-trybunalu-praw-czlowieka/ # sthash.48VkXjtn.dpuf