Ungaria și Slovacia au pierdut procesul împotriva UE cu privire la numărul de imigranți pe care trebuie să îi primească

Curtea de Justiție a UE a emis miercuri o hotărâre prin care a respins plângerile introduse de Ungaria și Slovacia împotriva cotelor privind relocarea imigranților, care au fost declarate legale.

Guvernele Slovaciei și Ungariei au ajuns în fața Curții de Justiție pentru a contesta decizia UE de a reloca 120.000 de solicitanți de azil din Grecia și Italia în alte țări din UE. Grecia și Italia au cel mai mare număr de solicitanți de azil. Până acum din numărul cu pricina au fost relocate doar 28.000 de persoane. La o întâlnire a Consiliului de Miniștri din UE, care a avut loc în septembrie 2015, Slovacia și Ungaria (împreună cu Cehia și România) au votat împotriva planului de relocare, pe fondul îngrijorării legate de presupuse pericole pe care le-ar prezenta imigranții musulmani. Pe baza calculelor acestor cote, care au ținut cont de mărimea și bogăția statelor membre ale UE, Ungaria este obligată să accepte 1.294 de persoane, iar Slovacia 902. Ungaria și Polonia nu au primit până acum niciun solicitant de azil în cadrul planului de relocare, în timp ce Slovacia și Republica Cehă au primit fiecare câte 12 persoane.

"Curtea respinge acțiunile introduse de Slovacia și Ungaria împotriva mecanismului provizoriu de relocare obligatorie a solicitanților de azil", se arată în comunicatul de presă al instanței luxemburgheze, care mai arată că plângerile celor două state au fost respinse "în întregime".

Politicieni din mai multe state membre au încercat să se folosească de subiectul acesta pentru a obține sprijin politic, în baza temerilor manifestate în rândul populației. Aceasta s-a întâmplat mai ales în anumite state din Europa Centrală și de Est, unde imigrația este corelată cu terorismul, fiind prezentată ca o amenințare la adresa culturii naționale.

Reacția Ministrului de Externe al Ungariei, Péter Szíjjártó, a fost una previzibilă, acesta declarând că hotărârea este „scandaloasă" și "iresponsabilă, punând în pericol securitatea și viitorul Europei în ansamblu și ... contrară intereselor națiunilor europene". Acesta a adăugat că „politica a încălcat legea și interesul europenilor" și că hotărârea „legitimizează deschis puterea și jurisdicția Comisiei Europene asupra statelor membre, ceea ce este inacceptabil, deoarece aceasta nu poate avea nicio putere asupra națiunilor".

Ministrul de Externe nu a menționat că tratatele UE, create de statele membre, oferă Comisiei responsabilități cu privire la aplicarea legislației UE.

Ministrul de Economie din Slovacia, Peter Ziga, a reacționat încercând să diminueze importanța hotărârii și declarând că „sistemul de cote nu funcționează, deci deciziile instanței sunt, probabil, irelevante în acest moment". A adăugat apoi că „e nevoie de un nou mecanism, deși problema nu mai e la fel de gravă deoarece a scăzut numărul sosirilor".

Comisarul European pentru Migrație, Dimitris Avramopoulos, a declarat:

„E timpul să lucrăm împreună și să fim pe deplin solidari”.

Politicienii UE au caracterizat schema de relocare drept o chestiune de solidaritate cu statele membre situate la frontierele UE. Unele guverne naționale, cum ar fi Germania și Italia, au scos în evidență faptul că statele membre centrale și estice ale UE își pun în pericol subvențiile finanțate de UE din statele occidentale atunci când refuză să acționeze potrivit deciziilor luate în comun.

Andrea Menapace, Director Executiv al organizației CILD, parteneră a Liberties din Italia, a adăugat că: „Verdictul este foarte binevenit, deoarece reamintește nu numai Slovaciei și Ungariei, ci tuturor țărilor din UE că trebuie să-și îndeplinească urgent obligațiile față de refugiați și să contribuie la abordarea crizei actuale. Toate statele ar trebui să fie conștiente de faptul că de fiecare dată când refuză să-și îndeplinească obligațiile care decurg din principiul fundamental al solidarității - acelea care stau la baza Uniunii Europene - subminează același principiu care le-a adus avantaje și prosperitate în ultimele decenii.

De multe ori, acestea uită faptul că acest principiu impune nu numai împărțirea oportunităților, ci și a responsabilităților în mod echitabil și egal între statele membre. Verdictul instanței UE de astăzi ar trebui văzut ca un semnal de alarmă care era absolut necesar.”