Conform hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din cazul Technische Universität Darmstadt v Eugen Ulmer, bibliotecile din statele membre UE pot digitaliza cărțile pe care le au în colecții fără acordul celor care dețin drepturile de autor și pot face aceste variante în format electronic accesibile pe calculatoarele situate în incinta bibliotecii. Hotărârea stabilitește limite clare pentru măsura în care pot fi distribuite vairantele în format electronic, însă continuă să reprezintă o victorie, deși mică, pentru biblioteci și cititori.
Context
Universitatea Tehnică din Darmstadt (Germania) a realizat versiuni în format electronic ale cărților din colecția sa, permițând publicului să le acceseze de la calculatoarele instalate în bibliotecă. Le-a permis de asemenea cititorilor și să salveze copii ale acestora pe stick-uri USB și să scoată la imprimantă o parte sau întreaga operă. Asupra uneia dintre operele digitalizate avea drepturi de autor editorul Eugen Ulmer KG, care a obiectat la digitalizare. Editorul a oferit universității posibilitatea de a achiziționa varianta în format electronic a cărții, dar universitatea a refuzat. Eugen Ulmer a început apoi o procedură prin care s-a plâns pentru încălcarea drepturilor de autor.
Digitalizare fără consimțământ
Curtea Federală de Justiție din Germania a decis să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), care a stabilit acum că faptul că editorul a oferit spre cumpărare versiunea electronică a cărții nu este suficient pentru a exclude aplicarea unei legi UE care oferă statelor membre posibilitatea de a permite bibliotecilor și altor unități de învățământ să pună operele protejate de drepturi de autor la dispoziția cititorilor în incinta lor. Curtea a considerat că, chiar dacă titularul dreptului de autor oferă bibliotecii posibilitatea de a încheia acorduri de licență pentru utilizarea operelor lor în condiții adecvate, biblioteca poate să facă uz de excepția prevăzută în favoarea punctelor pentru citit aflate în incinta sa; altfel, biblioteca ar fi împiedicată să își „realizeze misiunea sa de bază și să promoveze interesul public”.
Instanța a menționat de asemenea că digitalizarea este adesea esențială pentru a face o lucrare cu adevărat disponibilă la calculatoarele din incinta bibliotecii. Dreptul bibliotecii de a comunica, prin punctele existente în acest sens, lucrările pe care le deține în colecțiile lor „ar risca să fie golit de sens, sau să fie ineificent dacă unitățile nu ar avea dreptul accesoriu de a digitaliza lucrările în cauză", a scris instanța de judecată .
CJUE a adăugat că dreptul de a comunica opere nu permite bibliotecilor să lase cititorii să imprime operele digitalizare sau să salveze copii pe stick-uri USB pentru acces privat, în afara amplasamentului.
Puteți găsi mai multe informații despre caz și un rezumat al opiniei avocatului general aici.
Textul hotărârii CJUE este disponibil aici; opinia avocatului general, în versiune integrală, este disponibilă aici.