Theo Francken, Secretarul belgian de Stat în materie de azil și migrație și-a manifestat în nenumărate rânduri dorința de a mări numărul de locuri în centrele de detenție pentru imigranți. Între timp societatea civilă continuă să ridice întrebări cu privire la condițiile de detenție în care trebuie să trăiască imigranții din aceste centre și cu privire la respectarea drepturilor lor.
În fiecare an, mai mult de 6.000 de imigranți sunt privați de libertate în cele cinci centre de detenție care există în Belgia pentru că nu au permise de ședere. Potrivit celor care au trecut prin ele, aceste centre constituie locuri în care încălcările drepturilor omului sunt la ordinea zilei. În aceste locuri izolate și unde este greu de ajuns autoritățile fac abuz de puterile pe care le au, încurajate de faptul că se află departe de ochii cetățenilor și de orice mecanisme de control.
Garantarea accesului în astfel de centre
„Vrem acces acum!” (Open Access Now) este o campanie coordonată de o platformă internațională de asociații care militează pentru închiderea centrelor de detenție pentru imigranți. Platforma mai solicită și ca, până la închiderea lor, centrele să devină mai transparente și autoritățile să fie trase la răspundere pentru ce se întâmplă acolo. În vederea atingerii acestor obiective societatea civilă consideră că este necesar să i se asigure accesul necondiționat în astfel de centre, solicitând de asemenea ca accesul să fie garantat și pentru mass-media, iar informații cu privire la diferite operațiuni desfășurate acolo să fie ușor accesibile publicului.
Malin Björk, membră suedeză a Parlamentului European, a vizitat recent centrul de detenție din Merksplas, o localitate din Belgia,manifestându-și sprijinul pentru campania Open Acces Now. S-a folosit astfel de dreptul său de a intra în centrele de detenție pentru imigranți, care se înmulțesc în Europa, în calitate de parlamentar european.
Oficiul pentru Imigrări din Belgia a refuzat inițial să acorde access doamnei Björk, însă a programat o a doua vizită pentru luna martie; nu i-a permis însă acesteia să vină cu jurnaliști. Mass-mediei i se refuză accesul aproape de fiecare dată, deși astfel de refuzuri ar trebui să constituie o excepție. Un reprezentant al Oficiului pentru Imigrări a fost foarte direct în legătură cu motivele pe care le au: administrația consideră că toți jurnaliștii au prejudecăți împotriva centrelor de detenție.
Vigilență
Aceste centre de detenție pentru imigranți sunt de fapt închisori. Când sunt private de libertate persoanele sunt private și de drepturi. Un exemplu de situație în care sunt încălcate drepturi este plasarea în camere de izolare, permisă de o lacună a legii numită „regim adaptat”. Această măsură ar trebui folosită doar atunci când este necesară pentru protejarea persoanei în cauză.
La finalul vizitei sale, Malin Björk a solicitat ca autoritățile să permită accesul jurnaliștilor și a altor persoane independente în aceste centre pentru ca astfel acestea să fie monitorizate. Cu ocazia acestei vizite, Migreurop, o rețea pentru imigranți, a ținut să își reafirme dezacordul cu alegerile legate de politici făcute de Secretarul de Stat Francken cu scopul de a crește capacitatea centrelor de detenție pentru imigranți. Potrivit rețelei astfel de pași nu ar face decât să mărească numărul de persoane ale căror drepturi vor fi încălcate.
Liga pentru Drepturile Omului și CIRE (Coordonarea inițiativelor pentru Refugiați și Imigranți), care reprezintă Belgia în cadrul campaniei Open Access Now, țin să își manifeste suportul continuu pentru închiderea acestor centre. Trebuie să rămânem vigilenți în legătură cu ceea ce face statul care acționează în numele cetățenilor,însă pe la spatele lor.