Hotărâri diferite de la CEDO în două cazuri asemănătore cu privire la defăimare

Deși în cazul unui jurnalist condamnat pentru defăimare a considerat că acestuia i s-au încălcat drepturile, CEDO a considerat în cazul altui jurnalist că nu a existat nici o încălcare și l-a mustrat pe acesta pentru încălcarea eticii jurnalistice.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a emis recent două hotărâri cu privire la răspunderea penală a jurnaliștilor pentru calomnie, ajungând la o concluzie diferită în fiecare dintre acestea.

În Maciejewski c. Poloniei, Curtea a constatat o încălcare a libertății de exprimare a unui jurnalist care a fost condamnat pentru defăimare pentru că a publicat un articol în care a insultat angajații unei instanțe judecătorești. CEDO a subliniat că jurnalistul a prezentat cu sârguință nereguli prezente în mecanismul de funcționare al sistemului judiciar.

În cea de-a doua sa hotărâre, Łozowska c. Poloniei, instanța a pus la îndoială diligența unui jurnalist care a criticat activitatea unui fost judecător din Białystok și a decis că nu a existat o încălcare a articolului 10 (libertatea de exprimare) din Convenția Drepturilor Omului.

Maciejewski c. Poloniei

Marian Maciejewski este un jurnalist din Wrocław, fost angajat al ziarului Gazeta Wyborcza. În 2004, el a scris un articol despre abuzurile comise în administrarea justiției în Silezia de Jos, intitulat „Privirea necinstită a Themis-ului din Wrocław", în care a descris doi angajați ai unor instanțe din Wrocław ca fiind „hoți în administrarea justiției" și ca lucrând într-o „asociație de procurori și judecători cu iz mafiot". Judecătoria din Brzeg l-a condamnat pentru defăimare și l-a amendat cu 1.800 de zloți (450 euro). Instanța i-a mai cerut și să plătească 1.000 de zloți (250 de euro) unei organizații de caritate. Curtea Regională din Opole a confirmat sentința.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat însă că faptul că domnul Maciejewski a fost condamnat a constituit o încălcare a libertății de exprimare a acestuia. Curtea a mai explicat și că instanțele judecătorești naționale au greșit atunci când nu au făcut distincție între opinii și fapte. Pe lângă aceasta, instanțele poloneze nu au luat în considerare faptul că domnul Maciejewski a acționat cu diligență în cadrul procesului de colectare și publicare a informațiilor.

„CEDO a subliniat în hotărârea sa că, în cazurile de defăimare, instanțele naționale trebuie să ia în considerare nu numai modul în care hotărârea îl va afecta pe jurnalistul respectiv, ci și impactul hotărârii asupra mass-mediei în general”, a declarat Dominika Bychawska-Siniarska, un avocat care lucrează pentru Fundatia Helsinki pentru Drepturile Omului din Polonia (FHDO) care, împreună cu Adam Bodnar (vice-președinte al FHDO), l-a reprezentat pe domnul Maciejewski în fața CEDO.

Łozowska c. Poloniei

Łozowska c. Poloniei este un caz similar, cu privire la un jurnalist care a fost condamnat pentru defăimare, diferența constând în faptul că în acesta CEDO a considerat că nu a existat o încălcare a articolului 10.

Marzanna Łozowska a fost condamnată pentru defăimarea cu malițiozitate a lui B. L., fostă judecătoare. Jurnalista a scris că B. L. „a fost pedepsită pentru legăturile sale dubioase cu grupuri infracționale”. Judecătoarea fusese sancționată și eliberată din funcție de către autoritățile disciplinare din sistemul judiciar după ce a fost acuzată că s-ar fi folosit de poziția ei de judecător și ar fi intervenit în legătură cu acțiunea penală desfășurată împotriva soțului ei, încercând să se folosească de funcția sa pentru a pune capăt acelor proceduri legale.

Instanțele judecătorești naționale au declarat că dosarele procedurii disciplinare executate împotriva lui B.L. nu i-ar fi dat dreptul doamnei Łozowska să scrie despre conexiuni cu grupuri infracționale. Potrivit instanțele poloneze, cititorii ar fi putut să își facă o impresie greșită cu privire la fosta judecătoare, crezând că aceasta ar fi avut contacte personale cu infractori și că acesta ar fi fost motivul eliberării sale din funcție.

CEDO a fost de acord cu hotărârile instanțelor naționale, adăugând că doamna Łozowska a încălcat principiile de etică jurnalistică pentru că a publicat informații pe care nu le verificase în prealabil. „Curtea a considerat că, deși reclamanta avea dreptul de a informa publicul, în interes public, cu privire la neregulile din funcționarea sistemului judiciar, ea nu ar fi trebuit să facă acuzații atât de grave fără a avea o bază factologic suficientă", a explicat doamna avocat Bychawska-Siniarska de la FHDO.

FHDO și-a prezentat opinia în acest caz printr-un amicus curiae depus în fața Curții în 2011. „În opinia noastră explicasem că jurnalista se bazase pe declarațiile făcute în mod public de către Ministrul de Justiție de atunci, care comentase cu privire la cazul lui B.L. în contextul legăturii fostei judecătoare cu „lumea interlopă”. CEDO însă, nu a făcut referire la aceste argumente în hotărârea sa", a declarat Dorota Głowacka, un avocat al FHDO.

Amicus curiae-ul poate fi citit aici.