CEDO a condamnat Rusia pentru legislația sa plină de lacune cu privire la interceptarea convorbirilor telefonice

Având în vedere caracterul secret al măsurilor de supraveghere și lipsa de mijloace eficiente pentru a le contesta la nivel național, Curtea a considerat că reclamanții nu mai trebuie să dovedească că există riscul de a-și avea conversațiile interceptate.

În decembrie anul trecut Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat Rusia pentru lacunele din cadrul legislației sale privind supravegherea secretă și interceptarea convorbirilor cetățenilor. Un editor rus a primit despăgubiri în valoare de 40.000 de euro.

Într-o perioadă în care guvernele par dispuse să ofere serviciilor secrete puteri din ce în ce mai ample pentru a le permite să lupte cu tot felul de amenințări care pun în pericol securitatea națională, este esențial să rămânem conștienți de consecințele grave pe care aceasta le poate avea asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor.

Este esențial ca astfel de încălcări să fie cât mai limitate, iar fiecare persoană trebuie să rămână protejată împotriva interferențelor întâmplătoare efectuate de către autorități asupra vieții private.

Zakharov v. Rusia

Cazul acesta se referă la sistemul secret de interceptare a conversațiilor efectuate prin intermediul telefoanelor mobile din Rusia. Roman Zakharov este redactor-șef în cadrul unei edituri și a încheiat contracte cu mai mulți furnizori de servicii de telefonie mobilă.

În decembrie 2003, Zakharov a introdus o acțiune judiciară împotriva a trei dintre acești furnizori. Bărbatul s-a plâns unei instanțe din Saint Petersburg cu privire la încălcarea dreptului său de a avea conversații telefonice confidențiale.

Zakharov a observat că potrivit legislației ruse, șii anume unui Ordin de Ministru cu nr. 70, furnizorii de rețele de telecomunicații mobile sunt obligați să instaleze echipamente care să permită serviciilor de securitate să desfășoare activități operaționale.

Acesta a susținut și că furnizorii de rețele de comunicații mobile permiseseră serviciilor secrete acces nelimitat la conversații fără a solicita autorizații judiciare prealabile.

Zaharov a cerut instanței să emită un ordin de dezinstalare a echipamentului cu pricina – echipament instalat în baza Ordinului nr. 70- și să se asigure că accesul la telecomunicațiile mobile este acordat doar persoanelor care au autorizații explicite în acest sens.

În decembrie 2005 curtea de primă instanță din Saint Petersburg a respins cererea lui Zakharov. Hotărârea a rămas definitivă după ce a fost confirmată de Înalta Curte din Saint Petersburg în aprilie 2006.

Under Russian law, mobile phone providers are obliged to install surveillance equipment in their products. (Alex Naanou - Flickr/CC content)Potrivit legislației ruse, furnizorii de telefonie mobilă sunt obligați să instaleze echipamente de supraveghere în produsele lor. (Alex Naanou - Flickr/CC content).


La 20 octombrie 2006 Zakharov a depus o plângere în fața CEDO, afirmând că sistemul secret de interceptare a convorbirilor telefonice din Rusia încalcă dreptul la viață privată protejat de articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La 11 martie 2014 Prima Cameră a Curții, căreia îi fusese repartizată cauza, a dispus trimiterea acesteia către Marea Cameră.

Remedii legale

În decizia sa, Marea Cameră a CEDO a constatat în primul rând faptul că reclamantul a avut dreptul de a pretinde că a fost o victimă a unei încălcări a Convenției Europene, deși s-a aflat în imposibilitatea de a pretinde că asupra sa a fost exercitată vreo acțiune concretă de supraveghere.

Având în vedere natura secretă a măsurilor de supraveghere, domeniul lor de aplicare larg (care are consecințe asupra tuturor utilizatorilor de servicii de telefonie mobilă) și lipsa de mijloace eficiente de a le contesta la nivel național, Curtea a considerat că reclamantul nu mai trebuie să dovedească faptul că telefonul lui risca să fie interceptat.

Dat fiind faptul că sistemul național nu oferea nicio cale de atac eficientă pentru cei care suspectau că ar fi supravegheați în secret, Curtea a considerat că legislația contestată a constituit ea însăși o ingerință asupra dreptului reclamantului protejate în conformitate cu articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Nici una dintre părți nu a contestat faptul că interceptarea convorbirilor telefonice mobile are o bază legală în Rusia, fiind vorba despre Legea privind activitățile operaționale de căutare, Codul Penal, Legea privind comunicațiile și ordinele emise prin Ordinul Ministrului nr. 70.

The ECtHR concluded that Russian law was incapable of keeping the interception of communications to what was "necessary in a democratic society." CEDO a concluzionat că legea din Rusia permitea interceptarea mai multor conversații telefonice decât e „necesar într-o societate democratică".

Părțile nu au contestat nici faptul că interceptarea convorbirilor telefonice ar fi avut un scop legitim, și anume protejarea securității naționale și a siguranței publice, prevenirea criminalității și protecția bunăstării economice a țării.

Cerința existenței unei necesități

CEDO a considerat că, în contextul interceptărilor de comunicări, cerința de a avea un cadru legal trebuie să fie interpretată ca însemnând că trebuie să existe o bază legală internă pentru a îndeplini condițiile prevăzute de principiile unui stat de drept.

Prin urmare, legea trebuie să îndeplinească anumite standarde de calitate. Curtea a considerat că atunci când există o dispută între legislația care permite supravegherea secretă, baza legală a încălcării este strâns legată de evaluarea necesității măsurii într-o societate democratică.

Din acest motiv, Curtea a evaluat simultan cerința existenței unei baze legale și cea a existenței unei necesități. O lege de calitate nu trebuie să fie doar accesibilă și previzibilă în ceea ce privește implementarea sa, ci trebuie să asigure și faptul că măsurile secrete de supraveghere vor fi aplicate doar atunci când este necesar într-o societate democratică, oferind garanții adecvate și eficiente împotriva posibilelor abuzuri.

Măsuri de siguranță împotriva abuzurilor

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că legislația din Rusia cu privire la interceptarea convorbirilor telefonice nu oferă măsuri de siguranță adecvate sau eficiente împotriva abuzurilor.

Mai exact, instanța a constatat că există deficiențe în următoarele domenii:

  • circumstanțele în care au autoritățile publice puterea de a aplica măsuri de supraveghere secretă;
  • durata măsurilor de supraveghere secretă;
  • procedurile pentru distrugerea și depozitarea de date;
  • procedurile de autorizare a interceptării;
  • supravegherea interceptărilor și notificările cu privire la interceptări;
  • eficacitatea căilor de atac disponibile.

Curtea a concluzionat că legislația din Rusia nu îndeplinește cerința cu privire la „calitatea legii”, nelimitând interceptările permise la ceea ce e „necesar într-o societate democratică". Așadar aceasta încalcă articolul 8 din Convenție.

Citiți hotărârea Curții și comunicatul de presă al CEDO.