Procedura este deseori numită „Articolul 7", pentru că are la bază Articolul 7 din Tratatul Uniunii Europene. Votul Parlamentului nu este unul care va avea drept consecință sancționarea imediată a Guvernului Ungariei. Aceasta pentru că Parlamentul European nu are puterea de a face asta. Ce face acest vot este să declanșeze procedura prevăzută la Articolul 7.
De ce a pierdut Orban protecția de care se bucura de la centru-dreapta în Parlamentul European?
Deputații europeni din Fidesz, partidul lui Orban, aparțin grupului Partidul Popular European (PPE) - cel mai mare grup unic din Parlamentul European. Până recent, grupul PPE a votat întotdeauna în bloc împotriva rezoluțiilor prin care se critica Guvernul ungar din loialitate față de membrii lor din Fidesz.
În timp însă tot mai mulți deputați din PPE au început să se simtă din ce în ce mai reticenți față de atacurile continue ale lui Orban asupra drepturilor și democrației. Cu câteva zile înainte de vot nu era însă încă clar dacă liderii PPE îl vor susține sau nu. Ce s-a întâmplat însă e că aceștia au decis să susțină activarea Articolului 7 împotriva Guvernului maghiar.
Nu este clar ce a întors în sfârșit PPE-ul împotriva Fidesz. Orban a început recent să se ocupe mai îndeaproape de legăturile sale cu partide politice populiste autoritariene precum Partidul Lege și Justiție al Poloniei și Liga Italiei, care nu fac parte din grupul PPE. Este foarte posibil ca Orban să-i fii amenințat pe liderii PPE că va părăsi grupul și se va alătură acestor populiști, retrăgându-și cei 12 deputați europeni dacă PPE va vota în favoarea activării Articolului 7. Grupul a considerat însă că Fidesz nu va dori oricum să părăsească cel mai mare grup politic din Parlamentul European. Pe lângă aceasta, e posibil ca Manfred Weber, care conduce grupul PPE, să fi văzut acest vot ca o șansă să le închidă gura criticilor săi. Weber își dorește să devină următorul Președinte al Comisiei Europene după alegerile pentru Parlamentul European de anul viitor. A fost însă acuzat că l-a susținut necondiționat de multe ori pe Orban, deși acesta a atentat în nenumărate rânduri la valorile europene. Weber poate acum face referire la votul său în favoarea Articolului 7 pentru a spune că este de partea normelor de bază din UE, chiar și atunci când ar putea avea de pierdut în jocurile politice.
Ce urmează acum?
Ungaria va ajunge acum pe agenda Consiliului UE. Acest Consiliu este locul unde se întâlnesc miniștrii din statele membre UE. Procedura prevăzută la Articolul 7 va fi cel mai probabil una lungă, care se va prelungi la nesfârșit. Pentru a se ajunge la aplicarea de sancțiuni e nevoie de cel puțin trei rânduri de voturi în 3 etape diferite care urmează să aibă loc în cadrul Consiliului.
Etapa I
23 din cele 28 de guverne UE trebuie să voteze în favoarea unei declarații care să afirme că există „riscul evident pentru o încălcare gravă” a drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute la Articolul 2 din Tratatul Uniunii Europene. Guvernelor din cadrul Consiliului li se permite, de asemenea, să facă o serie de recomandări Guvernului Ungariei înainte de a lua o astfel de decizie.
Oricine e familiar cu ce se întâmplă în Ungaria își dă ușor seama că s-a trecut de punctul în care există riscul unei încălcări a valorilor de la Articolul 2, pentru că astfel de încălcări au avut deja loc. Însă cel mai probabil Consiliul va parcurge totuși Etapa I.
Nu există o limită de timp pentru cât poate să dureze această etapă. Guvernele pot decide să nu facă nimic mai mult decât să păstreze subiectul pe agenda lor și să prelungească procedura luni de zile. Acest lucru s-a întâmplat în cazul Guvernului polonez, care se află și el pe agenda Consiliului datorită procedurii prevăzute la Articolul 7.
De ce ar putea guvernele să decidă ca procedura aceasta să se împotmolească aici? Pentru că cele dintre ele care vor să protejeze valorile de la Articolul 2 nu știu sigur dacă trebuie să își facă această poziție publică pentru că nu știu dacă există în total 23 de guverne dispuse să sprijine continuarea procedurii. Aceasta pentru că există guverne care se tem că va veni și rândul lor. Așa că și acele guverne care sunt îngrijorate de situația din Ungaria și Polonia pot decide să rămână mult timp la această primă etapă pentru a-și continua discuțiile de la nivel politic din Consiliu, fără a trebui să ia o decizie formală.
Etapa a doua
Dacă Consiliul votează în majoritatea necesară pentru a se trece de etapa I și situația din Ungaria tot nu se îmbunătățește, Consiliul va putea decide să treacă la etapa a doua și să voteze din nou. De data aceasta va trebui să se ajungă la concluzia că situația din Ungaria implică o încălcare „gravă și persistentă” a drepturilor și libertăților fundamentale. Însă la această concluzie se poate ajunge doar cu vot unanim, singura care poate să nu fie de acord fiind țara examinată, în acest caz fiind vorba despre Ungaria.
Aceasta este partea deosebit de dificilă. Poate că guvernele care sunt sceptice în privința utilizării Articolului 7 pot fi convinse să își schimbe opinia. Dar Polonia și Ungaria au promis să se protejeze reciproc și să blocheze acest vot dacă el va avea vreodată loc. Există academicieni care au afirmat că această situație ar putea fi modificată dacă votul din această a doua etapă ar avea loc pentru ambele state în același timp. Astfel amândouă ar fi exclude de la vot în același timp și nu ar putea să se protejeze reciproc. Nu este însă clar dacă această soluție ar fi acceptabilă din punct de vedere juridic.
Etapa a treia
Dacă se va ajunge totuși la un vot pozitiv în cadrul etapei a doua și situația tot nu se va îmbunătăți în Ungaria, Consiliul ar putea ajunge în cea de-a treia etapă a procedurii. De abia aici ar putea Consiliul decide să aplice sancțiuni Ungariei. Această decizie ar trebui adoptată printr-un vot cu majoritate calificată - în principiu, aceasta înseamnă că ar trebui să voteze pentru 16 din 28 de guverne.
În temeiul Articolului 7 se poate aplica drept sancțiune orice măsură care îi ia unui stat membru un drept pe care acesta l-a căpătat atunci când s-a alăturat Uniunii. Cel mai adesea se vorbește despre probabilitatea de a pierde dreptul la vot, ceea ce ar face ca statul cu pricina să nu mai aibă niciun cuvânt de spus atunci când vine vorba despre legislația adoptată la nivelul UE. Însă trebuie să ne aducem aminte că statele primesc multe alte privilegii atunci când se alătură UE, precum comerțul liber în interiorul granițelor UE, posibilitatea de a transfera bani și de a cumpăra și vinde servicii oriunde în UE și posibilitatea de a lua parte la sute de întâlniri în cadrul cărora se iau decizii cu privire la legi și politici. Sancțiunile aplicate ar putea fi și mai simbolice, precum încetarea traducerii documentelor UE în limba țării cu pricina, sau încetarea promovării cetățenilor din statul respectiv pe poziții publice de conducere.
Poate schimba votul Parlamentului European situația în vreun fel?
Rămâne totuși dificil să ne imaginăm ce ar putea modifica substanțial situația din Ungaria cu privire la drepturile fundamentale și democrație, chiar și dacă procedura prevăzută la Articolul 7 va fi desfășurată foarte rapid de către Consiliu. Votul Parlamentului a avut loc câțiva ani mai târziu decât ar fi fost necesar. Acum aproape toată media din Ungaria este deja pro-guvern, grupurilor criticie active în domeniul drepturilor omului le-a fost închisă gura, sistemul eelctoral a fost modificat în favoarea partidului aflat la putere și opoziția politică este total distrusă. Dacă Ungaria s-ar fi aflat în afara UE, Uniunea ar putea interveni direct și finanța media independentă, ONG-uri și partide politice din opoziție. Ungaria este însă stat membru al UE, iar UE nu are voie să intervină pe astfel de subiecte printre membrii săi.
Liberties a propus ca UE să creeze un nou fond (un Instrument pentru Valori Europene) prin care să sprijine drepturile activiștilor din interiorul UE, așa cum o face pentru cei din afara Uniunii. S-ar putea astfel asigura o creștere a sprijinului public pentru drepturi și democrație. Dar Comisia Europeană nu este foarte interesată de această idee.
Liberties a susținut de asemenea că UE ar trebui să întrerupă scurgerea fondurilor europene către guvernele care încalcă drepturi fundamentale. În legătură cu această sugestie Comisia a fost mai receptivă, așa că acum există o nouă lege în acest sens care așteaptă aprobarea de la Consiliu. Ungaria se bazează foarte mult pe fondurile UE, așa că întreruperea accesului la acestea ar putea convinge Guvernul maghiar să își modifice abordarea. UE trebuie însă să găsească o modalitate de a face acest lucru doar ca sancțiune pentru guverne, având grijă să nu le facă rău și cetățenilor nevinovați. Liberties a sugerat că UE ar putea, spre exemplu, să se ocupe direct de distribuirea de fonduri pentru a se asigura că acestea ajung la oamenii de rând, însă Comisiei această idee nu i s-a părut una prea bună.