„3, 2, 1 Integrarea!”: Belgia va încerca să-și forțeze imigranții să se integreze

În Belgia se discută o lege care propune ca integrarea în societate să fie o condiție pentru a putea obține permise de rezidență. Integrarea nu se poate însă realiza prin amenințări și pedepse.

Unora dintre copiii europeni le este foarte familiar un joc care se numește în unele locuri „Roșu! Verde!”. Un copil joacă rolul semaforului, iar ceilalți formează un rând la semafor. Copilul care joacă rolul semaforului stă cu spatele la ceilalți și spune „Verde!”. Acesta este momentul în care ceilalți copii se pot îndrepta către el. „Semaforul” poate spune „Roșu!” când vrea, moment în care se întoarce către ceilalți. Oricine e prins în mișcare în acest moment este dat afară din joc.

În Belgia, acest joc este cunoscut sub numele de "Un, deux, trois, piano!". Același joc, aceleași reguli. Când liderul strigă „Unu, doi, trei", ceilalți copii se pot mișca. Liderul poate însă striga oricând „Piano!”, moment în care toată lumea trebuie să stea nemișcată.

La 23 noiembrie Camera Reprezentanților din Belgia a dezbătut un proiect de lege care are ca scop introducerea unei noi condiții pentru a putea obține permise de rezidență: integrarea. Acest proiect de lege este un pic similar cu jocul copiilor. De ce să nu îl numim atunci „3, 2, 1 Integrarea!”?

Vrei nu vrei, trebuie se joci

Proiectul de lege propune ca nou-veniții să semneze o așa-numită Declarație de Integrare, în care să spună că înțeleg valorile și normele fundamentale ale societății belgiene, pe care le vor respecta.

Regulile acestea ne aduc aminte de jocul pe care îl descriam mai sus. Statul belgian e un fel de semafor, iar nou-veniții sunt cei care trebuie să facă tot posibilul să încerce să ajungă într-un anumit punct.

Diferența e că imigranții nu pot alege dacă să joace sau nu acest joc: sunt obligați să semneze această declarație, pentru că altfel nu pot obține permise de ședere. În martie Secretarul de Stat pentru Migrație și Azil a făcut o declarație pe Twitter cu privire la acest proiect de lege.

Red light, green light? The proposed law seems to assume migrants are cheaters, even before they start the "game."

Pe lângă faptul că putem discuta legitimitatea unei astfel de declarații, conținutul său este de asemenea problematic. Imigranții sunt stigmatizați, mai ales atunci când vine vorba de terorism și egalitatea de gen.

Situația e una în care pare să se fi presupus deja că imigranții vor trișa în joc, încă dinainte ca jocul să fi început. Lucrările pregătitoare pentru acest proiect de lege prevede că această declarație „constituie în primul rând un mesaj de bun venit pentru orice străin". Există așadar motive de confuzie.

De asemenea, trebuie să avem în vedere și faptul că Direcția Legislativă a Consiliului de Stat (care, într-un anumit sens, acționează ca un arbitru în acest „joc”) a declarat că guvernul federal nu poate decide singur conținutul acestei Declarații pentru că entitățile federale sunt cele responsabile pentru primirea și integrarea imigranților.

Cu alte cuvinte, la pregătirea acestei declarații ar trebui să lucreze împreună atât instituțiile federale, cât și cele de stat. Acest lucru nu va fi însă ușor, având în vedere diferența dintre opiniile politice din nordul și sudul țării.

Integrațivă sau plecați!

Povestea nu se termină însă aici. Proiectul de lege prevede că integrarea va fi o condiție pentru primirea unui permis de rezidență. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că nu este suficient ca imigranții să semneze această Declarație. Ei trebuie de asemenea să facă și „eforturi de integrare rezonabile" pentru a avea drept de ședere în Belgia.

„3, 2, 1..5, 4 Integrează-te!": în primii cinci ani de ședere Biroul pentru Străini poate decide în orice moment că o persoană nu face eforturi suficiente pentru a se integra, putându-i retrage acesteia permisul de ședere sau decide să nu îl reînnoiască. Jocul nu este așadar despre mișcare, ci despre integrare.

Legea include mai multe criterii menite a fi folosite atunci când sunt evaluate eforturile de integrare. Cu toate acestea, marja de apreciere a Biroului pentru Străini este largă și există riscul ca orice comportament care nu este „apreciat" de către administrație să genereze retragerea permisului de ședere.

De exemplu, știm cât de greu este pentru noii veniți să-și găsească un loc de muncă din cauza discriminării atât de des întâlnite împotriva lor pe piața muncii. Va considera oare Biroul că imigranții nu au depus suficiente eforturi pentru a obține un loc de muncă? Povestea pare a fi cea a șarpelui care își mușcă propria coadă: nu numai că li se neagă accesul pe piața de muncă, dar există acum, pentru imigranți și posibilitatea ca acest refuz să fie perceput ca lipsa voinței de a se integra.

Un joc prea periculos?

Această nouă condiție propusă pentru a fi impusă imigranților pare însă o plasă în care ar putea cădea oricine și care ar genera trimiterea sa acasă. Dacă această interpretare este una corectă, prevederile nu sunt compatibile cu legile europene. Belgia are într-adevăr voie să ia măsuri noi de integrare, însă aceste măsuri ar trebui să fie interpretate în mod restrictiv și ar trebui să se limiteze la măsuri clare și lipsite de ambiguitate.

Liga pentru Drepturile Omului subliniază că noile prevederi ar putea fi interpretate că obligând imigranții, în mod indirect, să aibă un loc de muncă, să vorbească limba și să participe la viața comunității. Acest aspecte este esențial. În cazul în care interpretarea este una reală, atunci acest proiect de lege este în conflict cu legislația europeană.

Programele de primire și de integrare sunt deja organizate în întreaga țară, cu excepția regiunii unde se vorbește limba germană. Aceste programe sunt obligatorii peste tot, cu excepția Bruxelles-ului, însă urmează a fi, cel mai probabil, organizate și acolo curând.

 Migrants in Belgium will be forced to make an effort to integrate, but is it really necessary to add integration as a requirement for residence?  (Image: GUE/NGL)


În cazul în care migranții nu participă la aceste programe, aceștia pot fi amendați. Este într-adevăr necesar să se adauge integrarea ca și condiție pentru ședere? Este această condiție proporțională cu obiectivul urmărit? Va contribui ea cu adevărat la îmbunătățirea integrării noilor veniți? Există oare riscul ca o astfel de condiție să conducă de fapt la excluderea unor imigranți și a familiilor lor, în loc să favorizeze integrarea lor în societate?

„3, 2, 1 Integrează-te!”: a venit timpul să încetăm compararea acestui proiect de lege cu un joc pentru copii, pentru că vorbim, până la urmă despre viața a numeroase familii. Acest proiect de lege afectează în special persoanele care aplică pentru reîntregirea familiei. Din cauza angajamentelor internaționale ale Belgiei, resortisanții europeni și refugiații (precum și familiile lor) sunt scutiți de la aplicarea anumitor prevederi.

În comparație cu numărul total al celor care ajung în Belgia, numărul de persoane afectate de acest proiect de lege e mic. Potrivit lucrărilor pregătitoare, se estimează că aceasta va avea impact asupra a 25.000 de oameni. Dacă e însă să luăm în considerare statisticele Biroului pentru Străini din 2015, chiar și acest număr pare exagerat.

Aceasta ne face să ne întrebăm dacă acest proiect de lege nu este de fapt doar menit a avea valoare simbolică și a atrage atenția. Rămâne însă oricum important să fim conștienți de faptul că acesta plasează oameni într-o situație riscantă, care le face excluderea posibilă.

Cooperare, nu concurență

Dincolo de aspectele juridice și de obiectivul urmărit de acest proiect de lege, ceea ce ar trebui să fie pus la îndoială aici este mesajul pe care doresc să îl transmită imigranților politicienii. Liderii politici presupun că noii veniți nu doresc să se integreze, cu toate că studiile pe această temă arată contrariul. Toată lumea este de acord că integrarea este esențială.

Dacă ce ne dorim e integrarea, este nevoie de participarea ambelor părți: nu se poate intra într-o cameră în care ușile sunt blocate. Principiile comune de bază pentru politica de integrare a imigranților din Uniunea Europeană spun același lucru:

„Integrarea este un proces dinamic, din două direcții, de recunoaștere reciprocă de către populațiile locale și imigranți". Integrarea nu se poate realiza prin amenințări și sancțiuni.

Acest articol a fost scris de Sarah Ganty, membru al Comisiei pentru străini a Ligii pentru Drepturile Omului din Belgia și cercetător la Universite Libre de Bruxelles (ULB). Articolul a fost publicat în ziarul Libre Belgique, la 29 noiembrie 2016.