18 măsuri de combatere a terorismului: Belgia reacționează tot mai agresiv, însă cu ce preț?

După atentatele de la Paris, Guvernul Belgiei a anunțat adoptarea a 18 măsuri noi pentru combaterea terorismului; grupurile care militează pentru respectarea drepturilor omului susțin însă că acestea amenință libertatea tuturor, nu doar pe a teroriștilor

Lupta împotriva terorismului este într-adevăr necesară; statul are obligația de a asigura siguranța publică a cetățenilor. Lupta această este însă necesară și legitimă doar atâta timp cât nu face ca, sub scuza asigurării unei siguranțe crescute, să aibă consecințe negative asupra libertăților fundamentale inerente oricărui stat democratic.

Potrivit unei analize efectuate de cătreFederația Internațională pentru Drepturile Omului (FIDH) și Liga pentru Drepturile Omului (LDO), încălcarea drepturilor fundamentale este una dintre principalele probleme ale acestor măsuri.

Percheziții de noapte

Aceste măsuri care permit, printre altele, supravegherea electronică a persoanelor suspectate de terorism, fac să existe un pericol foarte real ca executivul să poată controla puterea judiciară. Faptul că există posibilitatea ca principiul separației puterilor să fie subminat ne îngrijorează și nu este sub nici o formă o manifestare a unei democrații sănătoase.

LDO a constatat, de asemenea, că unele dintre cele 18 măsuri ar putea constitui obstacole majore în calea respectării drepturilor fundamentale. Printre acestea se numără exitenderea limitei pentru reținere de la 24 la 72 de ore; măsura, pe lângă faptul că face necesară modificarea Constituției, este și inutilă având în vedere că deși până în prezent perioada de timp putea fi extinsă până la 48 de ore, o astfel de extindere se făcea rareori.

Posibilitatea de a efectua percheziții noaptea nu numai că încalcă dreptul la viață privată al unor persoane care se bucură de prezumția de nevinovăție, ci încalcă și drepturile familiilor și copiilor acestora, pentru care o astfel de percheziție ar putea fi o experiență cu adevărat traumatică. Nu există suficiente dovezi care să arate că o astfel de măsură este necesară, mai ales că exista deja psobilitatea de a efectua percheziții noaptea pentru flagrante delicto, pentru infracțiuni legate de consumul de droguri sau atunci când persoana în cauză își dădea consimtământul.

În căutarea de informații

O altă constatare: multe dintre aceste măsuri (inclusiv controlul sistematic al înregistrării cu privire la toți pasagerii care călătoresc internațional, la numerele de înmatriculare auto și interzicerea cumpărării de cartele preplătite în anonimat) permit Guvernului să controleze date cu privire la mase de oameni.

Fără a intra în detalii cu privire la potențialul și eficiența acestora (a se vedea analiza în profunzime pentru mai multe detalii), LDO și FIDH constată că Guvernul, în ciuda experienței care rezultă din trecut și a constatărilor experților, continuă să strângă tot mai multe informații, în loc să se concentreze pe calitatea acestora, să efectueze controale în legătură cu cei care prezintă cu adevărat probleme de securitate și să consolideze competențele personalului care lucrează în domeniu.

A încerca să controlezi pe toată lumea este absurd, ineficient și contraproductiv. Prea multe informații omoară potențialul informativ.

Eșec al democrației?

Unele măsuri, cum ar fi consolidarea controalelor de la frontiere sau expulzarea celor care instigă la ură, merge dincolo de răspunsurile legitime la atentate. Reprezintă oare aceste măsuri un „act patriot belgian”? Nu, cu siguranță nu.

Ce rămâne evident din analiza efectuată, dincolo de îndoielile pe care la au LDO și FIDH cu privire la utilitatea sau eficacitatea unora dintre măsuri, este că Guvernul nu pare să vrea să abordeze terorismul unde acesta devine cu adevărat complex: în legătură cu sprijinul financiar de care acesta se bucură și care îi permite să existe (secretizarea conturilor bancare, paradisurile fiscale, contractele cu Arabia Saudită etc.)

Atunci când combaterea terorismului se bazează în mod exclusiv pe metode represive, aceasta este sortită eșecului. Atunci când pe agenda politică ce devine o prioritate este adoptarea de măsuri cu caracter securist, societatea pare a fi una care mărturisește că democrația nu este decât un eșec.