Tech & Rights

Câteva gânduri despre publicitatea comportamentală

Prin licitare în timp real informații intime și foarte detaliate despre tine pot ajunge în baze de date deținute de companii despre care nu ai auzit niciodată, fără consimțământul tău.

by Orsolya Reich

Dacă ai putea încetini timpul foarte tare ți-ai da seama că reclamele de pe multe site-uri pe care le vizitezi nu sunt acolo doar pentru a fi văzute. Agențiile de publicitate se folosesc de cele câteva secunde în care tu intru în contact cu ele pentru a învăța ce vrei. Nu ce vrea lumea în general, sau ce vor cei de vârsta ta. Ce vrei TU. Când te văd, te identifică, te măsoară, apoi potențialii agenți de publicitate decid cam cât valorezi, se luptă puțin și, în cele din urmă, câștigătorul profită de ocazie pentru a-ți atrage atenția. Voila. Ai fost astfel servit cu o reclamă la cei mai buni papuci de alergare roz, pentru suprafețe mixte, pentru persoane fără nevoi speciale legate de alergat. Minunat. Ești fericit. Pe lângă faptul că ai citit articolul pentru care vizitasei site-ul, ai obținut și câteva informații comerciale utile. Toată lumea a avut de câștigat. Nu te-a deranjat nimeni cu informații care nu te interesează. Agenții de publicitate nu au aruncat bani pe fereastră. Foarte eficient! Trăiască eficiența.

Din păcate însă, situația e puțin mai complicată de atât. Ceea ce tocmai ți-am descris ca fiind asemănător cu o luptă dusă de agenți de publicitate pentru a avea șansa să îți atragă atenția se numește, în lumea publicității, „real time bidding” (licitare în timp real) sau, pe scurt, RTB. În acele milisecunde în care are loc RTB-ul, informații despre tine sunt transmise către sute sau mii de companii. Acestea pot include informații despre locația ta exactă, despre ce citești, ce asculți sau ce urmărești online, informații despre sănătatea ta sau despre comportamentul tău sexual și coduri unice cu care companiile pot continua să te urmărească online. Prin intermediul RTB, informații intime și foarte detaliate despre tine pot ajunge în baze de date deținute de companii despre care nu ai auzit niciodată, fără ca tu să fi fost de acord.

Nimeni nu știe cu adevărat ce se întâmplă cu toate aceste date cu caracter personal, cine le folosește, când și cum. Este posibil ca organizațiile implicate în RTB să nu vrea neapărat să îți facă vreun rău. Dar, așa cum subliniază Bits of Freedom, fac posibile tot felul de prejudicii, pe care nu încearcă în niciun fel să le împiedice. Poate vă amintiți când Facebook a făcut posibilă scurgerea de date cu caracter personal, fără a încerca să o împiedice. Ne-am ales atunci cu scandalul Cambridge Analytica și cu niște forțe politice noi, puternice și nu neapărat democratice. Ceva foarte asemănător s-ar putea întâmpla și cu RTB-ul. Și apropo, nu doar democrația e în pericol atunci când astfel de practici sunt permise. În pericol ești și tu. Nu există măsuri de control eficiente cu privire la utilizare datelor tale cu caracter personal care sunt, uneori, foarte intime. Așa că aceste date pot fi distribuite în lumea largă.

Unii vor zice acum: și ce dacă? Nu mă afectează cu nimic! De ce aș vrea să țin secret ce citesc și unde sunt dacă sunt un cetățean cinstit, care respectă legea? Ei bine, îți putem da noi câteva motive. Eu spre exemplu mă înțeleg foarte bine cu șeful și colegii mei, însă aceasta nu înseamnă că aș vrea ca ei să știe tot felul de detalii intime despre viața mea. Detalii despre care ar putea afla foarte ușor dacă ar vedea ce citesc și la ce mă uit pe internet. Și eu sunt un amărât de ofițer de advocacy, relativ neinteresat, care trăiește într-o țară foarte liberală. Există însă persoane care trăiesc în condiții mai puțin favorabile, care pot avea motive puternice pentru a păstra secrete anumite informații (nimic prin care încalcă de fapt legea!). Ar putea fi vorba despre informații cu impact în șansele de a avea acces la o asigurare medicală adecvată, de a obține un loc de muncă sau de a obține o rată bună la un împrumut bancar.

Poate te întrebi acum de ce noi, cei de la Liberties, care facem atâta vâlva cu protecția datelor cu caracter personal, ne folosim încă de publicitate comportamentală pentru a ne transmite mesajele pe Facebook. Cel mai probabil așa ai ajuns și tu la noi. De aceea îți spun în primul rând că noi nu folosim RTB. În al doilea rând noi nu îi criticăm pe cei care folosesc RTB-ul pentru a-și vinde produsele, ci pe cei care stabilesc standardele pentru această industrie; aceste standarde nu respectă, din câte ne putem noi da seama, legea.

Dacă ești o persoană foarte principială ai putea spune că, deși nu criticăm întreprinderile și organizațiile care folosesc RTB pentru a-și vinde produsele sau ideile, concluzia firească a argumentelor noastre e că acestora le lipsește orice legitimitate de ordin moral pentru că sunt implicate într-un sistem putred, la a căror menținere participă. Așa că singurul lucru pe care l-ar putea face o companie sau o organizație ca Liberties care vrea cu adevărat să-și mențină integritatea morală este abstinența totală. Fără RTB, fără publicitate comportamentală pe Facebook, fără nimic asemănător.

Aceste argumente nu sunt însă deosebit de bune nici măcar din punct de vedere moral. Lumea în care trăim e un haos total. Uneori, lucrurile care par la prima vedere rele sunt, după ce se analizează situația în ansamblul ei, cele mai potrivite. Dacă ești, spre exemplu, o întreprindere care vinde produse ecologice, te rugăm să nu-ți sapi singură groapa și să refuzi să folosești publicitatea comportamentală. Folosește-o acum. Și, în timp ce faci asta, luptă pentru o lume în care întreprinderile să poată să o folosească fără a pune în pericol datele cu caracter personal.

Exact asta facem și noi.

#StopSpyingOnUs