Promisiunile deșarte ale guvernului din Belgia

Experții în domeniul drepturilor omului au analizat reformele legislative propuse de noua caoliție guvernamentală a Belgiei. Se pare că este de fapt vorba despre câțiva pași înainte și mulți pași înapoi.

Liga pentru Drepturile Omului din Belgia (LDO) a efectuat o primă analiză a acordului la care a ajuns coaliția de guvernare a Belgiei, concentrându-se, inițial, pe trei domenii: drepturile economice, sociale și culturale; sistemul de justiție și problemele de securitate. Va urma o analiză mai profundă a reformelor propuse, atât în cele trei domenii cât și în altele. Concluziile acestei prime analize însă sunt interesante: guvernul pare să se opună oricărei forme de bun simț; spre deosebire de ceea ce a anuțat, reformele propuse sunt total lipsite de imaginație și nu fac decât să readucă în prim plan legislație care a existat deja și care s-a dovedit a fi ineficientă.

Există și o serie de excepții. Reformele propuse în domeniul sistemului de justiție sunt cu adevărat promițătoare. Deși e o activitate dificil de realizat, nu putem decât să ne bucurăm că vor fi în sfârșit înființate două comisii multidisciplinare care se vor ocupa de revizuirea Codului Penal și a Codului de Procedură Penală.

De asemenea, sunt promițătoarea propunerile legate de implementarea de alternative la detenție, de lupta împotriva criminalității financiare, de căutarea de forme alternative de soluționare a litigiilor cum ar fi medierea în cazurile penale sau de implementarea integrală a Legii privind administrarea penitenciarilor și statutul juridic al deținutului.

Acestea sunt mai mult măsuri de bun simț decât măsuri corective; oricum, ele reprezintă un pas care trebuia făcut, adresarea lor fiind poate mai necesară decât luarea de măsuri în legătură cu numărul mare de cazuri de pe rolul instanțelor și suportul acordat deținuților în ceea ce privește infrastructura, monitorizarea și îngrijirea, acestea din urmă fiind aspecte pentru care Belgia a fost condamnată deja de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Anxietate și lipsă de celeritate

Este însă de asemenea evident că multe dintre reformele propuse se adresează anumitor grupuri și segemente ale populației, cum ar fi deținuții și persoanele fără adăpost, iar în legătură cu acestea există motive serioase de îngrijorare. Un guvern care face distincție între membrii societății nu este un guvern de bun simț și nici un guvern care să ne reprezinte pe toți.

În ceea ce privește sistemul de justiție, guvernul promite că va consolida sistemul de asistență juridică gratuită, însă o va face cu un „buget special care este limitat”, încurajând suportarea parțială a costurilor și încheierea de asigurări private. Ne întrebăm așadar cum poate o astfel de măsură să fie compatibilă cu ce ne spune guvernul, care declară că obiectivele sale includ îmbunătățirea accesului la justiție și asigurarea unui sistem de justiție mai eficient. Nu putem încă întrebări legate de însăși fundamentul acordului, care pare să ignore principiul egalității; evaluăm doar propunerile.

Acordul coaliției prevede și o procedură accelerată de rezolvare a „cazurilor simple”, menționând că va continua să asigure toate „garanțiile necesare”. Dacă o astfel de măsură va fi adoptată ne vom afla in pericolul de a reveni la un sistem de justiție simplist, care a fost deja atacat de către LDO în fața Curții Constituționale, unde am avut câștig de cauză, generând renunțarea la un astfel de sistem.

LDO nu este de acord nici cu stabilirea de sancțiuni în vederea asigurării securității, cum ar fi măsuri de prevenire a liberării condiționate și extinderea limitelor pedepsei cu închisoarea. Guvernul admite totuși că „lupta împotriva supraaglomerării închisorilor nu poate fi limitată doar la extinderea numărului de locuri disponibile". Astfel de măsuri ne fac să punem la îndoială capacitatea guvernului de a învăța din experiențele din trecut și din recomandările făcute de experți. LDO își propune oricum să urmărească atent ce măsuri sunt propuse pentru a adresa probleme cu adevărat serioase.

Abuzuri ale poliției și probleme de securitate

În ceea ce privește problemele de securitate, reamintim înprimul rând că Ministrul de Interne a devenit și Ministru pe probleme de securitate. Aceasta evidențiază întărirea aparatului de securitate al guvernului.

Conform acordului la care a ajuns coaliția, devine mai clară distincția dintre abuzurile săvârșite împotriva poliției și abuzurile săvârșite de către poliție. În timp ce primul set de abuzuri constituie fapte inacceptabile care trebuie combătute cu fermitate, subliniem că e necesară și adresarea celui de-al doilea set de abuzuri. Conform primului raport de evaluare emis de către Observatorul Abuzurilor comise de Poliție, autoritățile competente trebuie să se ocupe urgent de membrii forțelor de ordine care se fac vinovați de abuzuri, chiar dacă numărul acestora este scăzut. Până acum Guvernul a ignorat această realitate și a ales să se ocupe doar de abuzurile săvârșite împotriva forțelor de ordine.

Mai grav este că în adresarea abuzurilor comise de către poliție, Guvernul a ales o exprimare vagă, conform căreia se află „în căutarea unei soluții pentru a se ocupa de plângerile împotriva forțelor de ordine care sunt în mod evident nejustificate”, ceea ce suna mai mult a o amenințare voalată la adresa acelor victime ale violenței poliției care se gândesc să depună plângeri și cărora pare să li se spună că plângerile lor vor fi respinse. Situația aceasta este înrăutățită și de faptul că există deseori dificultăți în identificarea ofițerilor de poliție care se fac vinovați de abuzuri, ceea ce crește riscul impunității acestora.

LDO va monitoriza activitățile Guvernului, sperând că „soluția” propusă de acesta nu se va transforma într-o măsură de intimidare a martorilor și a victimelor care doresc să depună plângeri împotriva abuzurilor ilegale comise de către polițiști Ar fi cu adevărat un mare păcat să se întâmple așa ceva, mai ales în contextul în care Guvernul a anunțat și că va iniția măsuri de protecție speciale pentru cei care deconspiră acte de încălcare a legii (whistleblowers).

Introducerea unei măsuri de inadmisibilitate temporară sau permanentă pe teritoriul statului în cazurile solicitanților de azil seamănă foarte mult cu o pedeapsă dublă. Un gust la fel de amar ni-l lasă și reîntoarcerea la toleranța zero față de consumul și posesia de droguri. Putem spune așadar cu încredere că ne e greu să găsim reforme originale și cu adevărat eficiente.

Oare re-incriminăm sărăcia?

Guvernul propune numeroase măsuri prin care se care subminează drepturile economice și sociale ale clasei de jos și ale clasei de mijloc; acestea includ limitarea perioadei în care se poate beneficia de ajutorul de șomaj, redefinirea conceptului de „muncă decentă”, restrângerea dreptului la alocația pentru tineri prin care se sprijină integrarea pe piața de muncă, redefinirea și limitarea evenimentelor considerate a constitui urgență de ordin medical și multe altele. LDO dorește însă să își exprime îngrijorarea în special cu privirea la modul în care Guvernul a decis să abordeze problema persoanelor fără adăpost.

Pe lângă revizuirea reglemtărilor cu privire la ocuparea de imobile, care a avut scopul accelerării evacuării persoanelor fără adăpost, Guvernul a mai declarat că își propune să creeze „un cadrul legal pentru consolidarea autorităților locale care va urma o abordare multisectorială". Deși definițiile termenilor din acest nou cadru legal nu au fost încă prezentate în detaliu, LDO este preocupat de faptul că așa-numitul raționament al „bunului-simț” va duce la re-incriminarea vagabondajului și a cerșetoriei. În cazul în care se întâmplă acest lucru, Belgia ar face un pas înapoi prin re-incriminarea sărăciei extreme.

Cât de înșelător poate fi „bunul simț”

Așa cum sugerează această analiză preliminară, acordul noii coaliții de guvernare nu atinge decât parțial totalul promisiunilor de schimbare pe care le-am primit cu ceva timp în urmă. Soluțiile pe care ni le oferă așa-numita „Coaliție Suedeză” (nume dat pentru că principalele partide ale coaliției sunt reprezentate de culorile albastru și galben) pentru problemele societății sunt previzibile și s-au dovedit deja a fi ineficiente. Se pare că toate aceste reforme nu constituie decât câțiva pași înainte și o mulțime de pași înapoi.

Și pentru că bunul simț poate fi înșelător, LDO continuă să spere că acest Guvern va lua în considerare, în pregătirea unei platforme guvernamentale mai expansive, aspecte esențiale cum ar fi respectarea drepturilor fundamentale, fără excepție, ale tuturor cetățenilor.