Cerem Parlamentului European să garanteze tuturor femeilor din UE accesul la avort, care trebuie să fie permis de lege și efectuat în condiții de siguranță

Cu ocazia Zilei Mondiale de Acțiune pentru Acces la Avort Legal și Sigur, societatea civilă europeană lansează o petiție adresată Parlamentului European, cerându-i să garanteze respectarea standardelor din domeniul drepturilor omului.

Conform dreptul ui internațional al drepturilor omului, avortul permis de lege și efectuat în condiții de siguranță este deosebit de important pentru femei și fete, doar astfel existând posibilitatea pentru ca acestea să își exercite o multitudine de drepturi precum dreptul la viață, dreptul la non-discriminare, dreptul la egalitate, dreptul la sănătate și dreptul la viață privată. Organismele ONU și-au manifestat în nenumărate rânduri îngrijorarea față de legătura care există între legile care restricționează accesul la avort, efectuarea de avorturi în mod clandestin și în condiții nesigure și ratele ridicate ale morbidității și mortalității materne. În cazul legilor care restricționează accesul la avort, principala problemă o constituie dificultatea de a accesa servicii relevante chiar și atunci când accesul la acestea este garantat prin lege. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, odată ce statul adoptă legi prin care permite avortul, chiar și în condiții restrictive, cadrul legal trebuie să fie unul care să nu aibă, în practică, efectul de a nu permite accesul la astfel de servicii. Organismele ONU create pentru a supraveghea implementare Convențiilor ONU din domeniul drepturilor omului au afirmat, de asemenea, că în statele unde avortul este permis de lege, trebuie să se garanteze că astfel de servicii sunt disponibile, accesibile, acceptabile și de bună calitate. De asemenea, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și organismele ONU au constatat că legile prin care se restricționează dreptul la avort pot constitui tratament inuman și degradant.

Cu toate acestea, există în UE mai multe țări unde femeile se confruntă sau se vor confrunta în curând cu obstacole majore în a avea acces la avort permis de lege și realizat în condiții de siguranță, în conformitate cu standardele deja menționate din domeniul drepturilor omului. Printre aceste țări se numără următoarele:

Spania

În decembrie 2013, Consiliul Miniștrilor din Spania a aprobat un proiect de lege cu privire la „protecția vieții fătului și a drepturilor femeilor gravide”. Acest proiect de lege reprezenta un regres față de legislația în vigoare, introducând restricții severe cu privire la accesul la avort permis de lege și realizat în condiții de siguranță. Conform proiectului, avortul ar fi trebuit permis doar în două cazuri: atunci când era pusă în pericol sănătatea fizică sau mintală a femeii și atunci când sarcina reprezenta un rezultat al violenței sexuale. Proiectul mai propunea și o serie de alte condiții disproporționate, cum ar fi o perioadă de așteptare de șapte zile; consiliere obligatorie; primirea permisiunii unei persoane terțe (pentru fetele având sub 18 ani și pentru femeile aflate sub tutelă); posibilitatea pentru personalul medical de a refuza acordarea de astfel de servicii din motive legate de conștiință, fără a asigura accesul în timp util la un alt furnizor de servicii; obligația de a obține rapoarte medicale care să susțină că viața sau sănătatea fizică sau mintală a femeii sunt în pericol de la doi medici cu specializări diferite, fiind exclus medicul care urma să efectueze avortul; lipsa unor mecanisme eficiente prin care să se abordeze și să se soluționeze situațiile în care există diferențe de opinie între medici sau între femeia în cauză și medicul său; interzicerea tuturor reclamelor realizate de centre sau instituții care oferă servicii medicale, precum și a tuturor formelor de publicitate cu privire la mijloace, tehnici sau proceduri de întrerupere a sarcinii; și cerința pentru victimele violenței sexuale de a raporta infracțiunea la poliție pentru a putea avea acces la avort. Astfel de bariere ar fi avut cu siguranță efectual de a împinge femeile spre avorturi ilegale și riscante sau spre a căuta astfel de servicii în străinătate.

Prim-ministrul Mariano Rajoy a anunțat retragerea acestui proiect de lege, dar rămân motive de îngrijorare deoarece acesta a anunțat și că plănuiește să modifice legislația în vigoare pentru a se asigura că fetele sub 17 ani vor avea nevoie de acordul părinților pentru a-și întrerupe sarcinile. Există de asemenea și riscul ca alte proiecte de lege similare să fie propuse, punându-se astfel în pericol accesul femeilor la avort.

Lituania

În primăvara lui 2014 Parlamentul lituanian a dezbătut Proiectul de Lege privind protecția vieții pre-natale, această inițiativă a statului de a încerca să impună norme morale în detrimentul drepturilor femeilor la viață, la sănătate și la viață privată nefiind prima de acest tip.

Conform acestui proiect de lege, avortul ar fi fost permis doar în două cazuri: când sarcina ar fi reprezentat o amenințare iminentă la viața mamei și când sarcina ar fi reprezentat consecința unei infracțiuni (ex: viol). Chiar și în aceste cazuri, întreruperea sarcinii ar fi fost permisă doar până în săptămâna 12 a sarcinii. Proiectul de lege ataca și femeile cele mai vulnerabile - fetele si femeile lipsite de capacitate de exercițiu - obligându-le să obțină acordul scris al unuia dintre părinți sau al tutorelui. De asemenea, proiectul ar fi făcut ca, în toate celelalte cazuri, întreruperea sarcinii să constituie o infracțiune pentru care pedeapsa ar fi fost munca în folosul comunității, arestul sau închisoarea. De asemenea, ar fi fost pasibilă de închisoare de până la doi ani orice mamă care „ar fi cauzat un prejudiciu grav copilului nenăscut”.

Comitetul ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor a cerut Lituaniei, în observațiile adoptate recent cu privire la acest stat, „să se abțină de la a adopta legi sau a face modificări legislative prin care să limiteze dreptul femeilor la avorturi permise de lege și efectuate în condiții de siguranță și să se contreze asupra asigurării faptului că vor intra în vigoare proiectele de lege cu privire la sănătatea reproducerii și la reproducerea asistată”.

În timp ce proiectul de lege menționat inițial nu a fost încă supus votului, există deja inițiative noi prin care se sugerează introducerea unor perioade obligatorii de așteptare de 72 de ore. Astfel de perioade de așteptare constituie un chin inuman, emoțional dar și cu impact financiar, care se adaugă suferinței prin care trec femeile care au petrecut deja mult timp încercând să ia una din cele mai grele decizii cu care se vor confrunta de-a lungul vieții.

Ungaria

Legea fundamentală (Constituția) care a intrat în vigoare în 2012 conține o clauză constituțională care stabilește că fătul trebuie să fie protejat încă de la concepție. Această clauză ar putea genera prevederi restrictive cu privire la avort, chiar dacă legea care permite avortul până îm săptămâna a 12 de sarcină nu a fost încă modificată. Pe lângă aceasta, Guvernul a încercat deja, prin mijloace legale și non-legislative, să submineze dreptul la auto-determinare al femeilor. Spre exemplu, Guvernul a folosit bani europeni, deși nu avea voie, pentru a pune pe panouri imagini cu fetuși dezvoltați și vii, cu scopul de a descuraja avorturile; a dispus furnizarea de sfaturi umilitoare și descurajante pentru femei, impunând un proces birocratic excesiv unde există mult loc pentru abuzuri; a încurajat femeile să păstreze secretul asupra sarcinii și să apeleze la adopție- în cazul în care o adolescentă alege să dea naștere în „secret” și apoi să dea copilul spre adopție, aceasta nu mai trebuie să le spună părinților despre sarcină, așa cum ar trebui să facă dacă ar alege să facă avort; și a interzis, fără argumente științifice, pilulele abortive, la care cei doritori mai au acum acces doar dacă își permit să meargă în Austria pentru a le obține.

Aceste măsuri au fost criticate de către ONU. Comitetul pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeii a supus Ungaria unei anchete, în februarie 2013, exprimându-și îngrijorarea pentru posibilele încălcări ale dreptului femeilor la auto-determinare. Acesta a cerut statului maghiar să permită accesul femeilor la avort fără a le forța să treacă printr-o consiliere obligatorie, considerând o astfel de obligație a fi disproporționată. Comitetul a subliniat că statul nu trebuie să intervină în legăturile cu drepturile femeilor la reproducere și nici să inițieze campanii prin care se stigmatizează avortul. Comitetul a adăugat și că este necesară garantarea accesului la contraceptive.

Irlanda

Legislația irlandeză cu privire la avort este probabil una dintre cele mai restrictive legislații de acest tip din UE. O femeie are voie să întrerupă sarcina numai atunci când există un „risc real și substanțial” pentru viața acesteia. Pentru toate celelalte cazuri, secțiunea 22 din Legea cu privire la protecția vieții pe perioada sarcinii prevede o pedeapsă de până la 14 ani cu închisoare, sancțiunea aplicându-se și în cazurile de viol, incest, anomalii fetale fatale și riscuri grave pentru sănătatea mamei. Legea nu prevede însă o clarificare a conceptului de „risc real și substanțial” pentru viața mamei. Femeile cu tendințe sinucigașe sunt supuse unui grad excesiv de control de către personalul medical, ceea ce constituie o sursă de stres în plus. Au acces la avort doar femeile care își permit să apeleze la astfel de servicii în străinătate, legea având așadar un impact cu efect discriminatoriu. Legea prevede, de asemenea, sancțiuni penale pentru furnizorii de servicii medicale care le spun femeilor despre serviciile relevante din străinătate. Comitetul ONU pentru Drepturile Omului și-a exprimat îngrijorarea pentru această situație în observațiile sale finale cu privire la Irlanda, adoptate în iulie 2014, cerându-i statului, printre altele, „să revizuiască legislația cu privire la avort, inclusiv Constituția și să prevadă excepții suplimentare în cazuri de viol , incest, riscuri grave pentru sănătatea mamei sau anomalii fetale fatale” și „să pună la dispoziția persoanelor interesate, prin diferite mijloace, mai multe informații cu privire la situațiile de criză legate de sarcină și să se asigure că nu mai primesc sancțiuni penale furnizorii de asistență medicală care oferă informații cu privire la serviciile de avort efectuat în condiții de siguranță în străinătate”.

Italia

Avortul este reglementat în Italia prin Legea 194/1978, care permite femeilor să întrerupă sarcina într-o instituție publică, în primele 90 de zile ale sarcinii, avortul fiind permis și în luna a patra și a cincea a sarcinii dacă există o amenințare la adresa sănătății mamei. Există însă și motive de îngrijorare în legătură cu dreptul de acces la avort, acestea fiind legate de cei care se folosesc de obiecția de conștiință: aproape șapte din zece medici ginecologi care fac parte din serviciile de sănătate publică aleg, în prezent, să nu mai efectueze astfel de proceduri. Prin urmare, femeile, deși au legea de partea lor, se află deseori, în practică, în situația în care sunt forțate să umble de la o unitate medicală la alta, să caute astfel de servicii în străinătate sau chiar să își întrerupă sarcina fără sprijinul și controlul autorităților medicale competente. Comitetul pentru Drepturi Sociale al Consiliului Europei și-a exprimat deja profunda îngrijorare pentru această rată ridicată a utilizării obiecției de conștiință. Într-o decizie din 2013, acest Comitet a stabilit că această situație este discriminatorie și încalcă dreptul la sănătate.

România

Deși avortul este legal în România în prezent, situația încetează să fie roz dacă ne uităm la numărul mare de inițiative recente prin care s-a încercat a se impune limitări excesive cu privire la accesul la avort, în detrimentul drepturilor femeilor. În 2012 a existat un proiect de lege care propunea introducerea unei ședințe obligatorii de consiliere pentru femeile care doresc să facă avort. În timpul acestei ședinte, femeile ar fi fost obligate să vadă clipuri video și imagini care prezintă avortul ca o încetare din viață, trebuind apoi să aștepte cinci zile înainte de a avea în sfârșit posibilitatea de a face avort. Acest proiect, deși se bucura de un sprijin puternic, nu a reușit în cele din urmă să treacă mai departe. Rămâne însă în memoria noastră drept o inițiativă periculoasă prin care s-a încercat descurajarea femeilor de la a solicita avorturi prin arătarea de imagini care să le traumatizeze și prin impunerea de obstacole în accesul la astfel de servicii.

Vrem să ne asigurăm că, pe viitor, drepturile femeilor nu vor mai fi amenințate de astfel de proiecte legislative.

Polonia

Legea din Polonia cu privire la planificare familială, protecția embrionilor și condiții de întrerupere a sarcinii este una dintre cele mai restrictive legi cu privire la avort din Europa. Femeile care doresc să facă avort din motive legate de sănătate sunt obligate să obțină un certificat de la un medic specialist în domeniul medical relevant sau, în caz de anomalii fetale, de la un medic specialist în defecte genetice; în cazurile de viol sau incest, este nevoie de un certificat de la un procuror. Există, de asemenea, o perioadă obligatorie de așteptate, de trei zile, precum și obligativitatea de a participa la ședinte de consiliere. Femeile cu vârsta de peste 13 de ani trebuie să solicite avortul în scris, iar minorii au nevoie de acordul tutorelui legal sau de o permisiune scrisă de la un tribunal în cazul în care tutorele refuză să își dea acordul. Mulți medici și multe spitale se folosesc deseori de obiecția pe motive de conștiință, iar procedurile din cadrul sistemului medical prin care se dau trimiterile necesare pentru accesul la avort sunt extrem de complicate. Mai mult, medicii responsabili refuză deseori să acorde astfel de trimiteri. Deși din 2008 există posibilitatea de a ataca deciziile luate de un doctor, procedurile de atac sunt lungi și complicate, facând ca, în practică, serviciile necesare pentru efectuarea de avort să rămână innaccesibile. În aceste condiții putem spune că în Polonia este deseori dificil și uneori chiar imposibil să ai acces la avort. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, în trei cazuri importante, că practicile și cadrul legislativ polonez cu privire la avort încalcă obligațiile prevăzute în Convenție.

Obiecția pe motive de conștiință este utilizată în mod abuziv de către medici. Există spitale întregi care invocă această obiecție pentru a refuza accesul la avort în respectiva instituție. Mecanismele eficiente de revizuire a deciziilor medicilor lipsesc și ele. Prevederile actuale ale Legii privind drepturile pacienților, introduse ca urmare a hotărârii în Tysiąc v. Polonia, nu oferă măsuri eficiente pentru a asigura posibilitatea de a contesta decizia unui medic în fața Consiliului Medical. Procesul de implementare a acestei hotărâri se află în continuarea sub supravegherea Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei.

Grecia

Condițiile în care se poate face avort în Grecia sunt descrise în Codul Penal, fiind reprezentative pentru dezaprobarea la nivel moral a acestuia. Articolul 304 din Codul Penal descrie cele patru situații în care avortul este legal: oricând și fără nici o limitare până în săptămâna a 12-a de sarcină; înainte de săptămâna 19 în cazul în care sarcina este rezultatul unei fapte care constituie infracțiune (viol etc); înainte de săptămâna 24 dacă testele prenatale de screening dezvăluie probleme serioase de sănătate ale fătului; și în orice moment al sarcinii în cazurile în care există o amenințare gravă la adresa vieții sau sănătății mintale a mamei.

Grecia are însă probleme serioase în legătură cu accesul la contraceptive și la educația sexuală, mai ales în ceea ce îi privește pe adolescenți. Comitetul ONU pentru Eliminarea tuturor formelor de Discriminare împotriva Femeii și-a exprimat, în 2013, îngrijorarea pentru faptul că „metodele contraceptive eficiente și de înaltă calitate sunt utilizate rar în Grecia, ceea ce înseamnă că femeile recurg la avorturi ca la o metodă de planificare familială”. De aceea, Comitetul a cerut Greciei să „îmbunătățească și să sporească accesul, precum și să asigure utilizarea de metode contraceptive eficiente și accesibile, inclusiv prin subvenționarea acestora”. În același timp, Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului a remarcat „cu îngrijorare că adolescenții au cunoștințe limitate cu privire la sănătatea reproducerii”, îndemnând statul să „sporească disponibilitatea serviciilor în care confidențialitatea să fie asigurată și care să fie adaptate pentru tineri, să sporească disponibilitatea serviciilor contraceptive și să promoveze educația sexuală care se adresează adolescenților”.

Bulgaria

În Bulgaria femeile își pot întrerupe sarcina până în săptămâna a 12-a a acesteia. Avortul este permis și între săptămâna a 12 și săptămâna 20 pentru femeile care au fost diagnosticate cu o boală care le pune în pericol sănătatea sau viața sau care afectează viabilitatea fatului. După aceea, avortul este permis numai în cazul în care viața femeii este în pericol sau există dovezi ale unor defecte fetale severe. Ca și în Grecia, problemele cu care se confruntă Bulgaria în domeniul drepturilor sexuale și reproductive sunt legate de lipsa de acces la servicii de sănătate sexuală și reproductivă și de lipsa de acces la contraceptive. Asigurările de sănătate oferite de stat nu acoperă nici un fel de metodă contraceptivă și nici cheltuielile ocazionate de avort, care sunt acoperite doar când acesta este efectuat din motive medicale. Accesul la avortul legal este limitat pentru fetele cu vârsta sub 18 ani și femeile aflate sub tutelă, acestea având nevoie de acordul scris al părinților sau al tutorelui legal. Întreruperea sarcinii din motive medicale trebuie să fie autorizată de către o comisie medicală specială. În 2012, Consiliul Economic și Social al ONU a cerut statului să „se asigure că serviciile de sănătate sexuală și reproductivă sunt accesibile în mod eficient pentru adolescenți și că toate femeile și fetele însărcinate au acces la îngrijiri medicale de specialitate”. De asemenea, în 2012, Comitetul ONU pentru Eliminarea tuturor formelor de Discriminare împotriva Femeii a cerut Bulgariei să se concentreze mai mult asupra „eforturile sale de a promova în mod sistematic educația cu privire la drepturile sexuale și reproductive, educație care să se adreseze tutror adolescenților, atât băieților cât și fetelor, inclusiv celor din școlile de formare profesională, acordându-se o atenție deosebită prevenirii sarcinilor la vârste fragede, furnizării de servicii adecvate de planificare familială și asigurării accesibilității metodelor contraceptive”. Recomandări similare au fost emise și de către Comitetul ONU pentru drepturile copilului, în 2008, în observațiile sale finale cu privire la Bulgaria.

Concluzii

Interzicerea avortului sau transofrmarea acestuia într-un serviciu care, deși e teoretic legal, e în practică imposibil de accesat, nu face decât să îngreuneze și mai mult situația stresantă și complexă a femeilor aflate deja în dificultate. Mai mult, astfel de atitudini pun în pericol vieți. Orice femeie poate fi strânsă cu ușa și huiduită, dar asta nu o va face, cel mai probabil, să își schimbe decizia, ci o va face să își riște sănătatea și viața sau să fugă în străinătate pentru a face avort. Dacă vă pasă de viețile femeilor și viețile copiilor nenăscuți, vă sfătuim să vă adresați Parlamentului European și să îi cereți să adopte măsuri pentru a garanta că statele membre respectă standardele privind drepturile omului, inclusiv cele cu privire la facilitarea și asigurarea accesului, pentru toate femeile, la servicii de avort permis de lege și efectuat în condiții de siguranță. Fiecare stat membru al UE ar trebui să garanteze accesibilitatea contraceptivelor și să ofere servicii de sprijin pentru femeile din toate statele membre; iar atunci când avortul este opțiunea aleasă de către o femeile,statele trebuie să se asigure că aceasta are acces, efectiv și în timp util, la efectuarea acestei proceduri într-un mediu sigur și profesionist, fără bariere nejustificate și fără prejudecăți.

Această campanie a fost inițiată de următoarele organizații: Rights International Spania, Uniunea pentru Libertăți Civile din Ungaria, Coaliția Italiană pentru Drepturi Civile și politice (CILD), Institutul de Monitorizare a Drepturilor Omului (Lituania), Fundația Helsinki pentru Drepturile Omului din Polonia, Asociația pentru Apărarea drepturilor Omului din România-Comitetul Helsinki (APADOR-CH), Liga Elenă pentru Drepturile Omului, Comitetul Helsinki din Grecia și Comitetul Helsinki din Bulgaria.