Liderii autoritari - chiar și cei aleși în mod democratic – dau întotdeauna vina pe presă atunci când le ies la iveală minciunile, corupția sau orice altceva ce ar trebui, din punctul lor de vedere, să rămână secret. Acest fapt nu e cu nimic nou. Era exact la fel și acum aproape o sută de ani. Timothy Snyder, renumit pentru cartea sa „Pământul negru: Holocaustul ca istorie și avertisment", a relatat într-un articol recent că în anii ‘30 germanii foloseau sintagma "Lügenpresse" pentru a discredita jurnaliștii care încercau să raporteze despre activitatea lor. Lügenpresse, așa cum probabil ați ghicit, se traduce în „știri false”. Politicienii naziști foloseau și ei această expresie, așa cum o fac și politicienii de astăzi. Milos Zeman, Președintele Republicii Cehe, Viktor Orbán, Premierul maghiar și Președintele american Donald Trump au o afinitate deosebită față de acest termen.
Dar, în timp ce atitudinile politicienilor s-ar putea să nu se fi schimbat prea mult, peisajul mediatic a făcut-o. A se intra în acesta este acum mai ușor ca oricând. Odată cu apariția internetului, oricine are la dispoziție un buget modest pentru publicitate poate obține vizibilitate fără prea mult efort. Și cine are mai mulți bani decât prietenii liderilor autoritari, care își îngrașă conturile prin licitații false pentru contracte de achiziții publice cu prețuri prea mari? Banii aceștia sunt folosiți pentru case de vară și vacanțe de lux și altele asemenea, dar și pentru altceva: pentru cumpărarea mass-mediiei independente. Liderii autoritari – și de fapt toți politicienii - înțeleg prea bine că dacă controlează ceea ce văd și aud alegătorii, le controlează și opiniile cu privire la politicile publice - și, prin urmare, modul în care votează.
Radiodifuzorii, cei mai buni prieteni ai noștri
Această situație este și mai gravă pentru că trăim cu toții într-o bulă. De cele mai multe ori citim și distribuim informații despre politicieni numai dacă ajung la noi prin intermediul prietenilor sau familiei noastre. Ne deranjează cei care distribuie informații despre „cealaltă parte" și găsim o modalitate de a le elimina. Sau un algoritm Facebook o face pentru noi. Acesta este tribalism în acțiune și, odată ce cineva este convins că cealaltă parte este inamică, este greu să se mai facă ceva pentru a-i aduce pe toți laolaltă. Ne place să auzim doar lucruri în care credem și ne place să fim sprijiniți de prietenii noștri și de mass-media. Aceste două elemente îi fac pe oameni să nu fie conștienți de realitatea în care trăiesc și limitează drastic sursele de informare utilizate de populație.
Este foarte ușor să se întâmple așa ceva mai ales dacă ce auzim provine, cel puțin indirect, dintr-o sursă care se pretinde a fi de încredere- Guvernul. Guvernele autoritare actuale difuzează propagandă prin intermediul mijloacelor de informare în masă, care sunt deținute de prietenii lor cei mai buni. Cumpără companii de știri, case de publicitate și tipografii.
Ce e bine e că încă se mai găsesc, peste tot, cel puțin câțiva jurnaliști care pun întrebări critice sau solicită informații cu caracter public. Și cum reacționează liderii autoritari la astfel de situații ? Ați ghicit, le spun că sunt niște mincinoși – „fake news!”. Apoi adoptă legi pentru a le închide gura, sau chiar mai rău. În Ungaria jurnaliștii nu au voie să intre în clădirea Parlamentului. În Malta, Slovacia, Bulgaria și Rusia jurnaliștii prea curioși sunt uciși.
Niște pluralism vă rugăm!
Aici ne aflăm acum. Și soluția nu e să ne ocupăm de „știrile false” (fake news), continuând astfel discursul propus de liderii autoritari. Ce trebuie să facem e ce aceștia nu vor să facem: să asigurăm pluralismul mass-media, concurența și fluxul liber de informații. Dacă nu, guvernele vor continua să manipuleze opinia publică pentru a genera sprijin pentru politicile prin care se atacă drepturilor omului și organele care mențin democrația funcțională, cum ar fi instanțele judecătorești, ONG-urile și instituțiile naționale pentru drepturile omului. Politicienii propun ce propun dintr-un singur motiv, care nu are nimic de a face cu siguranța sau îmbunătățirea vieții cetățenilor. Ce își doresc de fapt e doar să rămână la putere. Da, e foarte simplu.
Este timpul ca instituțiile UE și guvernele democratice naționale să introducă măsuri și standarde legale atât la nivelul UE, cât și la nivel național pentru a contribui la crearea unui mediu în care mass-media liberă și pluralistă să poată prolifera.