În aprilie 2014, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a declarat nulă Directiva privind păstrarea datelor cu caracter personal, un act prin care se contopea intervalul de timp în care anumite date puteau fi păstrate de către furnizorii de Internet cu cel în care anumite date puteau fi păstrate de furnizorii de telefonie; de asemenea, aceasta determina și condițille în care autoritățile din statele membre puteau avea acces la date cu caracter personal. În ciuda anulării acestei Directive, legea maghiară care permite păstrarea de date cu caracter personal este încă în vigoare. Uniunea pentru Libertăți Civile din Ungaria (ULCU) a dat acum în judecată doi dintre cei mai mari furnizori de servicii, sperând să obțină de la Curtea Constituțională din Ungaria o decizie care să anuleze anumite prevederi legale.
Legea maghiară privind comunicațiile electronice prevede că furnizorii trebuie să păstreze datele cu privire la traficul pe internet și serviciile de telefonie pentru șase luni. Subliniem că datele care trebuie păstrate sunt „doar” cele referitoare la intervalul de timp în care trebuie păstrate datele, identitatea și locația celui care sună, frecvența cu care se comunică și alte date de acest tip, fără a fi cerută păstrarea de date cu privire la conținutul comunicațiilor. Astfel de date permit însă formularea de concluzii concrete cu privire la viața privată a unei persoane, obiceiurile sale de zi cu zi, locurile în care trăiește și lucrează și mediul său social. Pentru astfel de informații nu este nevoie de conținutul comunicațiilor. Prin urmare, păstrarea datelor de acest tip constituie o ingerință gravă în sfera privată a persoanelor în cauză, precum și o încălcare a drepturilor fundamentale legate de protecția datelor cu caracter personal.
Atât în legislația europeană cât și în cea națională, păstrarea datelor cu caracter personal este justificată prin necesitatea de a asigura posibilitatea anchetării celor vinovați de infracțiuni grave și a lupta împotriva terorismului. Conform hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene, legea maghiară cu privire la păstrarea datelor cu caracter personal nu este compatibilă nici cu prevederile Constituției, încălcând limitele criteriilor de proporționalitate. Unul dintre cele mai importante argumente în acest sens este faptul că sunt păstrate datele tuturor, indiferent dacă există sau nu vreo conexiune a acestor persoane cu infracțiuni grave sau acțiuni teroriste.
Datorită reformelor legislative care au loc în Ungaria și a modificării competențelor Curții Constituționale, ULCU nu poate cere Curții, în mod direct, să analizeze compatibilitatea cu Legea Fundamentală (Constituția) a legii cu privire la datele cu caracter personal. În prezent ULCU trebuie să urmeze o procedură complicată, care are mai multe etape:
1.ULCU solicită furnizorilor de Internet sau de servicii de telefonie, în scris, să nu mai păstreze date cu caracter personal
2.Invocând legislația în vigoare din Ungaria, furnizorii de servicii refuză această cerere
3.ULCU dă în judecată furnizorii de servicii pentru că i-au refuzat cererea
4.în timpul procesului, ULCU solicită judecătorului să trimită cazul la Curtea Constituțională: un aspect pozitiv al acestei procedueri este că se poate trimite cazul la Curtea Constituțională încă din primă instanță, iar aceasta trebuie să decidă asupra cererii în termene bine stabilite (cât mai repede și nu mai târziu de 90 de zile)
5.dacă judecătorul refuză să trimită cazul la Curtea Constituțională, având în vedere legislația în vigoare din Ungaria, ULCU ar pierde procesul, iar datele cu caracter personal ar continua să fie păstrate
6.decizia primei instanțe ar fi atacată, iar ULCU iar pierde și în faza de apel
7.ULCU ar depune o cerere de revizuire la Curia și doar după aceea
8.S-ar putea trimite cazul în fața Curții Constituționale
Tot acest proces, începând cu trimiterea unei cereri scrise și finalizându-se cu o plângere adresată Curții Constituționale, care nu ar avea un termen limită în care poate răspunde, poate dura 2 sau 3 ani. Se poate ca între timp UE să adopte noi acte legislative; ar putea adopta nu doar o directivă, ci un regulament prin care să uniformizeze prevederile legislative relevante din toate statele membre, regulament care ar face ca legea din Ungaria să trebuiască abrogată. ULCU nu este însă dispusă să aștepte și să își asume riscul ca așa ceva să nu se întâmple.
Nu furnizorii de servicii sunt neapărat cei vinovați. ULCU îi dă în judecată pe aceștia din cauza prevederilor legislative care nu îi permit să se adreseze direct Curții Constituționale; legea cu privire la păstrarea datelor cu caracter personal este cea pe care o atacăm de fapt, iar furnizorii de servicii păstrează datele pentru că sunt obligați de lege, nu pentru că și-ar dori aceasta, mai ales că păstrarea unei cantități atât de mari de date este deosebit de costisitoare. Este foarte probabil ca nici furnizorilor de servicii să nu le placă aceste prevederi. În același timp însă, în timp ce furnizorii de servicii din alte țări au făcut asta, nici unul dintre furnizorii pe care ULCU i-a contactat nu a fost de acord să depună, în comun cu ULCU, plângeri la instanțe. Față de furnizorii de servicii de telefonie mobilă și cei de internet, companiile care oferă servicii on-line au o altă abordare: Electronic Frontier Foundation e foarte interesată de păstrarea datelor cu caracter personal.