Deși Uniunea Europeană a implementat legi cu privire la imigrarea resortisanților din țări terțe încă din 2003, aplicarea și coeziunea procedurilor legate de imigraţie din statele membre rămân problematice. Una dintre problemele cele mai importante, problemă pe care Comisia Europeană încearcă să o abordeze, este legată de faptul că fiecare stat membru al UE are o interpretare diferită a legilor de implementare a directivelor UE, aplicându-le în mod diferit. În prezent, Comisia organizează întâlniri în cadrul cărora se consultă asupra liniilor directoare ce ar trebui urmate în legătură cu standardizarea practicilor cu privire la imigraţie. Fundația Helsinki pentru Drepturile Omului (HFHR) este implicată în acest proces.
„Considerăm că în liniile directoare despre care se discută noţiunii de familie i se acordă un sens prea restrâns”, a declarat Małgorzata Jaźwińska, avocat al HFHR. „Din această cauză se poate întâmpla, spre exemplu, ca un străin să nu poată depune o cerere pentru un permis de ședere temporară pentru un membru adult al familiei sale, cum ar fi mama, tata sau bunicii”.
HFHR a observat, pe parcursul activităţii sale, că persoanele care îşi pot exercita dreptul la reîntregirea familiei renunță la el din motive culturale. „Atunci când unii dintre copii au atins vârsta majoratului, nu se mai poate reîntregi toată familia”, a explicat d-na Jaźwińska. „Prin urmare, părinții trebuie de multe ori să aleagă între copiii lor sau între copii și soț”.
În statele care permit doar reunirea părinților cu copii minori devine extrem de important să se acționeze prompt și eficient. În caz contrar, durata excesivă a procedurii efectuate de către autoritățile publice poate priva un copil minor de dreptul de a se reuni cu familia sa deoarece minorul poate atinge vârsta majoratului înainte de terminarea procedurilor.
„O altă problemă cu care se confruntă cetățenii străini care doresc să iniţieze procedura de reunificare a familiei este cerința de a avea toate documentele în țara în care se depune cererea”, a spus doamna Jaźwińska. HFHR a cerut ca cetăţenilor străini să li se permită să prezinte documente atât în țara de destinație, acolo unde un membru al familiei are drept de şedere, cât și la consulatele şi ambasadele din străinătate ale ţării respective.
În același timp, HFHR susţine interpretarea Comisiei cu privire la resursele stabile şi regulate de care trebuie să dispună unul dintre membrii familiei care aplică pentru reîntregirea acesteia. Potrivit Comisiei, aceste resurse pot fi constituite şi din bunuri private, deja acumulate de către un cetăţean, nefiind nevoie să fie vorba despre un venit regulat, așa cum se specifică în multe legislații interne.
Potrivit datelor Oficiului pentru Străini din Polonia, doar trei străini cu statut de refugiat sau protecție subsidiară au aplicat pentru reîntregirea familiei în 2012, în timp ce în 2013 şi 2014 nu a existat nici un astfel de caz.