Tech & Rights

#ToObeyOrNotToObey: anarhismul

Dacă în ultimii 2.500 de ani nimeni nu am reușit să găsim un răspuns la întrebarea legată de motivele pentru care cetățenii trebuie să respecte legea, e oare posibil ca problematică să fie de fapt întrebarea însăși?

by Orsolya Reich

După cum am discutat în articolele noastre anterioare, majoritatea oamenilor sunt de acord că avem o obligație morală generală de a respecta legea. Există totuși filosofi, așa-numiții anarhiști filozofi, care se întreabă dacă este de fapt adevărat că există o astfel de obligație.

Autonomie

Cea mai cunoscută versiune a anarhismului filosofic este următoarea. Prima și cea mai importantă obligație morală a noastră ca ființe umane este de a deveni autonomi. Autonomia reprezintă un refuz de a face ce ni se comandă și ne oferă posibilitatea de a face alegeri proprii, de a fi liberi și de a ne exercita libertatea. Obligația de a acționa ca entități autonome subminează posibilitatea de a dobândi orice obligație politică reală. Dacă am recunoaște autoritatea statului, am permite altora să ne conducă și ne-am încălca obligația fundamentală de a acționa în mod autonom.

Acest raționament este denumit anarhism a priori. Anarhiștii a priori nu spun că ar fi greșit neapărat să facem ce ne cere legea. Aceștia recunosc că există motive bune din cauza cărora am alege să facem anumite lucruri. Unele dintre aceste motive pot fi chair și de natură morală. De exemplu, dacă suntem de acord cu redistribuirea veniturilor într-un anumit stat și considerăm pratica suficient de corectă, putem alege să plătim suma pe care legea ne cere să o plătim. Sau, dacă suntem de părere că redistribuirea nu este suficient de justă, dar că ar fi totuși în interesul nostru să plătim, pentru că dacă nu am ajunge la închisoare pentru evaziune fiscală și familia noastră ar suferi, putem alege să o facem. Un astfel de raționament este, potrivit anarhismului filosofic, corect. Aceștia nu cred însă că ar trebui să ne supunem legilor doar pentru că acestea sunt legi. Faptul că o normă e lege nu e perceput ca oferindu-ne motive suplimentare să o respectăm. Trebuie să respectăm legile atunci când și dacă, după ce le examinăm, suntem de acord cu ele și vrem să facem ce ne cer.

Majoritatea filozofilor nu consideră că această teorie este deosebit de atrăgătoare. Nu este clar, de exemplu, cum am putea face promisiuni și încheia contracte dacă autonomia noastră ar fi pe primul loc și ar constitui întotdeauna cea mai importantă obligație a noastră. Înseamnă oare asta însă că ar trebui să alegem să nu mai promitem niciodată să ajungem la muncă la ora 9 sau să avem grijă de copiii noștri sau să iubim pe cineva până la moartea doar pentru că o astfel de promisiunea ne-ar pune în pericol autonomia?

Ceva nu este în regulă cu întrebarea în discuție

Nu toți filozofii anarhiști au aceleași opinii. În loc să se alăture în totalitate acestei viziuni ciudate cu privire la autonomie, anarhiștii a posteriori încep prin a sublinia că nimeni nu a reușit până acum să prezinte o teorie de succes a obligației politice. Și dacă nimeni nu a fost suficient de inteligent în ultimii 2.500 de ani pentru a răspunde la această întrebare, este foarte probabil ca problema să fie întrebarea însăși. Teoriile privind consimțământul sunt problematice pentru că nu pot dovedi că majoritatea dintre noi am consimțit la a respecta legile. Gratitudinea, corectitudinea și teoriile asociative nu ne pot oferi nici ele motive suficient de puternice pentru a servi drept bază pentru o obligație generală de a respecta legea. Teoriile privind datoria naturală nu leagă cetățenii de anumite state. Astfel, anarhiștii a posteriori susțin că există un motiv foarte bun pentru a spune că majoritatea dintre noi nu au o obligație generală de a se supune legilor, poate cu excepția acelor cetățeni naturalizați care au depus jurământ de loialitate ca parte a procesului de dobândire a unei noi cetățenii.

Din punctul de vedere al anarhiștilor, ceea ce fac whistleblower-ii este justificat. Acest fapt nu este, cel mai probabil, surprinzător. Ar trebui să facem întotdeauna ceea ce trebuie. Aceste teorii sugerează că nu trebuie să respectăm legea doar pentru că e lege. Acestea recunosc că, pentru buna funcționare a democrațiilor, cel mai bine este să respectăm legile - din tot felul de motive. Dar, într-un anumit moment, este posibil ca motivele respectării legii să fie depășite de fatpul că interesul public ne cere să facem altceva, așa că decidem să acționăm ca atare.

Mai multă protecție pentru whislteblower-i

În această serie v-am oferi informații despre câteva teorii care explică de ce ar trebui să respectăm legea. Nu încercam să vă convingem să susțineți un anumit punct de vedere. Nici noi, cei de la Liberties, nu suntem neapărat de acord în legătură cu care dintre aceste teorii este cea mai convingătoare. Dar toți suntem de acord că cetățenii statelor democratice ar trebui să își pună aceste întrebări, despre care ar trebui să discute. Ar trebui așadar să ne gândim cu adevărat la îndatoririle și drepturile noastre și să ne formăm opinii cu privire la motivul pentru care trebuie să facem ceea ce facem.

Noi aici la Liberties mai suntem de acord cu ceva. Este important ca whistleblower-ii să se bucure de mai multă protecție. Și este important ca legile care reglementează această protecție să aibă în vedere toate complexitățile fenomenului; acestea nu ar trebui să încurajeze oamenii să încalce legea ori de câte ori văd ceva cu care nu sunt de acord. Dar ar trebui să îi protejeze pe cei care acționează în interesul public prin dezvăluirea de informații cu privire la încălcări semnificative ale drepturilor și care nu au avut altă opțiune decât să încalce legea pentru a face publice aceste informații.