Așa cum am explicat și în articolele noastre anterioare, există teorii potrivit cărora avem obligația morală de respecta legile și acestea se împart în două categorii. Am vorbit deja despre teoriile tranzacționiste. Acestea sunt teorii care sugerează că datoria noastră de a ne supune legilor se naște dintr-o tranzacție importantă, de natură morală, dintre o persoană anume și statul în care aceasta locuiește sau concetățenii săi. Acum vom vorbi despre teoriile non-tranzacționiste. Potrivit acestora nu este nevoie de nicio tranzacție pentru a avea astfel de obligații- ele pot exista chiar dacă nu ați făcut nimic în acest sens.
Obligații datorită rolurilor pe care le avem în societate
Cele mai cunoscute teorii non-tranzacționiste sunt probabil teoriile asociative. Teoreticienii asociativi consideră că suntem obligați să respectăm legile unei comunități politice pur și simplu în virtutea apartenenței noastre la acea comunitate. Acest lucru poate părea ciudat la prima vedere. Cum poate să i se impute cuiva atât de multe obligații fără a fi de acord cu ele și fără a primi nimic de valoare în schimb? Obligațiile imputate sunt până la urmă majore; respectarea legilor implică multe responsabilități neplăcute, cum ar fi plata impozitelor, a purta haine în public, chiar și atunci când este foarte caldă în afara și așa mai departe.
Teoreticienii asociativi consideră că a avea astfel de obligații nu este deloc ciudat. Dimpotrivă, totul se încadrează perfect în contextul instituțiilor care ne guverneazî viața de zi cu zi. Cu toții tindem să acceptăm că avem îndatoriri legate de rolurile sociale care ni s-au atribuit pur și simplu în virtutea faptului că ne-am născut sau care ne-au fost atribuite în timp. Avem îndatoriri ca fiice și fii, avem îndatoriri ca nepoți și nepoate, cu bunici, vecini și prieteni. În multe culturi, copiii le părinților onoare și respect, deși nu au ales niciodată să fie copiii părinților lor. Și această obligație există independent de ceea ce fac părinții pentru copii. În mod similar, atunci când avem rolul unui "cetățean" într-o comunitate politică, avem față de aceasta obligație de a respecta legea independent de beneficiile pe care le primim sau nu de la stat.
Criticii teoriilor asociative susțin că acestea au două probleme. În primul rând, analogia dintre stat și familie este falsă. Comunitățile politice moderne nu sunt suficient de asemănătoare familiilor. În familii ne aflăm într-un context intim, suntem conectați, apropiați emoțional. Acest lucru nu este cu siguranță adevărat pentru comunitățile politice. În consecință, putem avea obligații față de membrii familiei noastre, obligații pe care nu le-am acceptat niciodată, însă nu avem astfel de obligații față de comunitatea în care trăim. Alți critici susțin că nu avem obligații nici măcar față de membrii familiei noastre, indiferent de ce au făcut pentru noi, așa cum nu datorăm nimic nici părinților biologici care ne-au abandonat sau care ne-au dezamăgit foarte des. În mod similar, nu datorăm nimic comunității politice în care trăim doar pentru că ne-am născut acolo.
„Obligațiile naturale"
Celălalt grup de teorii non-tranzacționiste sunt teoriile legate de obligațiile naturale. Conform acestora, obligațiile noastre politice sunt bazate pe o datorie morală pe care o avem față de ceilalți, indiferent dacă între noi și ceilalți au existat sau nu tranzacții de orice tip. Există o serie de propuneri făcute cu privire la care dintre obligațiile naturale ne impune datoria de a respecta legile. Unii spun că este vorba despre obligația samariteană de a salva pe cineva: dacă puteți face un efort relativ mic pentru a-i ajuta pe alții în moduri semnificative, ar trebui să faceți asta. Alții susțin că există o datorie legată de dreptate: trebuie să le dăm tuturor ceea ce li se datoreaza. Alții cred că datoria derivă dintr-o obligație de a ne respecta reciproc ca oameni cu demnitate, care au capacitatea de a raționa și de a face alegeri libere. Lucrul în legătură cu care toți teoreticienii obligațiilor naturale sunt de acord este că oricare ar fi datoria acestor obligații, le putem respecta doar dacă ne supunem autorității legilor.
Aceste teorii sunt criticate pentru că dacă ar fi urmate în totalitate, până la capăt, consecințele ar fi contradictorii. Obligația de a-i ajuta pe cei care au nevoie, de a promova justiția sau drepturile ar putea da oamenilor motive să respecte legile statului lor. Oferă însă cetățenilor și motive puternice de a sprijini alte state. Și dacă, de exemplu, am considera că ar fi mai jsut să dăm ascultare legilor altor state în loc să ne supunem legilor țării noastre, atunci aceasta este ce ar trebui să facem potrivit acestor teorii. Sau ne-am putea afla în situația în care, pentru binele comun, ar trebui să alegem să nu respectăm legile țării în care trăim. Spre exemplu, obligațiile noastre naturale ne-ar putea servi drept motiv moral să ne sustragem de la plata de impozite și să trimitem banii respectivi către statele în curs de dezvoltare, pentru a diminua sărăcia de acolo.
Cazuri excepționale
Atât teoriile asociative, cât și cele legate de obligațiile naturale pot oferi motive care să justifice, în anumite cazuri, încălcarea legii de către whistleblower-i, recunoscând că obligația morală care ne obligă să respectăm legea este doar una dintre obligațiile morale pe care le avem. Și, deși se presupune că aceasta este suficient de puternică pentru a ne cere să ne supunem legii în cele mai multe cazuri, recunoaște că există și cazuri excepționale unde se pot aplica și alte îndatoriri morale care ne obligă de fapt să încălcăm legea.
Dacă sunteți interesați de mai multe detalii despre teoriile asociative, puteți găsi mai multe materiale aici. Dacă sunteți de acord cu teoriile privind obligațiile naturale, puteți găsi mai multe materiale despre acestea aici. Viitorul articol al nostru, care va fi și ultimul din această serie, va vorbi despre teoriticienii care cred că nu avem de fapt nicio obligație de a respecta legea.