Misiunea organizației noastre, Fundația Raportării despre Drepturi (Rights Reporter Foundation), este de a promova respectarea drepturilor grupurilor vulnerabile, cum ar fi consumatorii de droguri și lucrătorii sexuali, în principal prin educarea publicului cu articole și clipuri video distribuite online.
Am fost așadar încântați când am fost invitați de către organizatorii Paradei Gay din Budapesta în cadrul echipei de filmare formate cu scopul de a documenta posibilele abuzuri ale drepturilor omului care ar fi putut fi comise la evenimentul de anul acesta, care a avut loc pe 2 iulie.
Din păcate, bucuria noastră nu a durat prea mult. Ni s-a spus că organizatorii Paradei au exclus din programul oficial un atelier de lucru cu privire la vinderea de sex, organizat de Asociația Maghiară a Lucrătorilor Sexuali și Asociația Transgender Transvanilla. Potrivit organizatorilor Paradei, acest workshop ar fi prezentat o amenințare la adresa Paradei din Budapesta, deoarece sugerează ca vinderea de sex ar putea fi o muncă prestată voluntar, în timp ce aceasta este, de fapt, o instituție bazată pe opresiune patriarhală.
Asociația Femeilor din Ungaria a acceptat în schimb să găzduiască atelierul de lucru cu privire la vinderea de sex după ce acesta a fost respins de organizatorii Paradei. Iată un scurt filmuleț despre acest eveniment!
Echipa noastră nu a fost de acord cu argumentele organizatorilor Paradei, așa că am refuzat să mai facem parte din echipa de filmare.
Chiar dacă am fi de acord că fiecare lucrător sexual este o victimă a violenței și exploatării și face această muncă pentru că este forțat să o facă, tot ni se pare absurd ca aceasta să însemne că refuzăm să ascultăm experiențele și punctele de vedere ale acestora.
Persoanele fără adăpost rămân deseori în stradă datorită exploatării sociale, însă acestea nu ar fi niciodată excluse din dezbateri publice doar pentru că nu se consideră victime. Aceasta este de fapt o abordare paternalistă, care vrea să îi forțeze pe lucrătorii sexuali să accepte că sunt victime lipsite de putere, ceea ce conduce în mod inevitabil la perpetuarea stigmatizării acestora.
Este oare etic să le refuzăm celor mai vulnerabili dreptul de a vorbi pur și simplu pentru că nu suntem de acord cu modul în care persoanele în cauză își înțeleg situația?
Poți participa la atelier unde să îi contrazici, poți încerca să faci auzite vocile celor mai puțin reprezentați, poți contribui la creșterea vizibilității altor perspective prin acordarea de șanse altor grupuri de a organiza ateliere pe alte teme; însă nu poți pur și simplu să pui la îndoială autenticitatea experiențelor lor și să le refuzi oportunitatea de a vorbi.
„Nimic despre noi fără noi"
Celălat argument al organizatorilor - că ar accepta un atelier unde să fie reprezentate mai multe puncte de vedere - este la fel de slab. Anul trecut, aceștia au permis prezentarea unor perspective feministe cu privire la vinderea de sex, unde au participat doar persoane din mediul academic care considerau că acest tip de muncă nu ar trebui să existe; nu a fost prezent acolo nici un lucrător sexual.
Dacă luăm în serios principiul „nimic despre noi fără noi", a organiza un atelier despre vinderea de sex fără lucrători sau lucrătoare sexuale este la fel de inacceptabil cu a organiza o conferință privind drepturile femeilor și a refuza să inviți vreo femeie la aceasta.
Lucrătorii sexuali au jucat un rol-cheie în originile mișcării Paradelor, atunci când lucrătoarele sexuale transgen s-au revoltat împotriva poliției în 1969, pentru a protesta împotriva abuzurilor violente. Potrivit unora, prima cărămidă a fost aruncată de lucrătoarea sexuală transgen latino, Sylvia Rivera, care mai târziu a format STAR (Revoluționarii pentru Acțiune Transgender în Stradă) și a contribuit la mișcarea pentru drepturile LGBTI din anii '70. Mișcarea pentru drepturile persoanelor LGBTI și mișcarea pentru drepturile lucrătorilor sexuali sunt așadar inseparabile.
Nedreptate socială
La baza ambelor mișcări stau aceleași principii: dreptul individului la autodeterminare sexuală, dreptul la viață privată fără interferențe, nici în dormitor, precum și dreptul de a nu fi discriminat din cauza orientării sexuale sau identității de gen.
Tinerii LGBTI sunt adesea afectați în mod disproporționat de posibilitatea de a deveni persoane fără adăpost, de sărăcie, de șomaj și de excludere socială, mai mult decât persoanele cis/hetero; aceasta îi determină pe mulți să caute locuri de muncă în industria sexului. Un număr semnificativ de persoane transgen sunt lucrători sexuali, iar marea majoritate a crimelor transfobe sunt comise împotriva lucrătorilor sexuali transsexuali.
Dacă refuzăm să ascultăm lucrătorii sexuali, excludem o parte semnificativă a persoanelor transgender din dezbaterile publice cu privire la ei înșiși.
Aceasta nu înseamnă că ar trebui să refuzăm să vedem nedreptatea socială evidentă în acest domeniu - lucrătorii sexuali sunt supuși multor forme de exploatare și abuz. Trebuie însă să înțelegem că nu putem spune că majoritatea lucrătorilor sexuali sunt victime ale traficului de persoane, forțate, incapabile să ia decizii, care sunt pur și simplu cumpărate sau vândute.
Lucrătorii sexuali cad adesea victime unor duble stigmatizări și abuzuri, tocmai pentru că societatea stigmatizează, iar statul incriminează schimbul consensual de servicii sexuale, fără a face distincție între traficul de persoane și vânzarea de sex. Clienții Stonewall Inn nu s-au revoltat doar împotriva discriminării persoanelor LGBTI, ci și împotriva acestei atitudini de superioritate față de vânzarea de sex.
Video: Istvan Gabor Takacs
Sursa: Drugreporter.net