Cazul a ajuns la trei instanțe de judecată diferite înaitne de a fi soluționat, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la eficiența sistemului judiciar italian.
Sistemul de justiție italian l-a achitat pe Roman Ostriakov care a încercat, în 2011, să fure niște mâncare dintr-un supermarket din Genova. Bărbatul, care locuia pe străzi, a încercat să fure o bucată de brânză și niște cârnați, în valoare de 4 euro.
Curtea de Casație din Italia a considerat că o astfel de faptă nu constituie infracțiune: potrivit instanței de la cel mai înalt nivel din statul italian, cineva care, împins de necesitate, fură dintr-un supermarket o cantitate mică de alimente pentru a face față „nevoii inevitabile de a se hrăni" nu trebuie pedepsit. Această hotărâre stabilește un precedent juridic important, care ar putea avea consecințe asupra cazurilor asemănătoare care ar putea ajunge în fața instanțelor în viitor.
Trei etape pentru a ajunge la hotărârea justă
Pentru a i se face dreptate, bărbatul a trebuit să treaca pe la instanțe de judecată de pe trei nivele. În primă instanță Roman Ostriakov a fost condamnat la închisoare cu suspendare și la plata unei amenzi de 100 €. Curtea de Apel la care a ajuns cazul ulterior a confirmat hotărârea, ceea ce l-a făcut pe avocat să introducă recurs. Acesta a explicat că bărbatul nu a făcut decât să încerce să fure, fiind așadar vorba nu despre comiterea unui furt, ci despre o tentativă de furt.
În cele din urmă cazul a ajuns și la Curtea de Casație, instanța de la cel mai înalt nivel, care l-a considerat pe bărbatul care locuiește pe străzi nevinovat, considerând că acesta a acționat din nevoie. Curtea de Casație a anulat hotărârile anterioare, scoțându-l de sub urmărire și considerând că furtul atunci când îți este foame nu constituie infracțiune.
Hotărârea finală e corectă, însă timpul de care a fost nevoie pentru a se ajunge la aceasta e inexplicabil de lung. Între incidentul de la supermarket și hotărârea Curții de Casație au trecut 5 ani.
A fost nevoie de atâția ani pentru a soluționa o minusculă tentativă de furt. E normal așadar să ne întrebăm ce e în neregulă cu sistemul juridic italian, care ni se dezvăluie și aici ca ineficient și extrem de lent.