Articolul 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacră o caracteristică esențială a societăților democratice: dreptul de a nu fi supus torturii și nici tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante. Dreptul internațional stabilește o interdicție absolută a torturii; cu alte cuvinte, nu este admisă nici o excepție de la această regulă: nici în situații de urgență sau de instabilitate politică, nici în lupta împotriva terorismului sau a crimei organizate. Statele au obligația internațională de a nu adopta nici o măsură, nici măcar în numele siguranței publice, care să reprezinte, în practică, o încălcare a acestor drepturi.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat recent Spania, în cazurile Etxebarria Caballero și Ataun Rojo, pentru încălcarea articolului 3 al Convenției. Reclamanții din ambele cazuri au susținut că autoritățile nu au întreprins o anchetă eficientă în legătură cu plângerile lor referitoare la faptul că au fost supuși, pe perioada detenției incommunicato, torturii și tratamentelor inumane. CEDO a ajuns, în ambele cazuri, la concluzia că anchetele efectuate de către organele judiciare spaniole nu au fost suficient de detaliate și eficiente, neîndeplinind cerințele impuse de articolul 3 al Convenției. Reclamanții ceruseră judecătorilor spanioli mai multe lucruri, precum obținerea înregistrărilor camerelor video instalate în locurile unde fuseseră deținuți, identificarea și interogarea ofițerilor de poliție care fuseseră implicați în reținerea lor și obținerea de expertize psihologice și cu privire la integritatea lor fizică. Instanțele responsabile au ordonat însă încetarea anchetelor, întemeindu-și decizia pe concluziile rapoartelor întocmite de medicii legiști în perioada în care reclamanții se aflau încă în detenție și pe declarațiile date de reclamanți și refuzând să continue cercetările așa cum le fusese solicitat. În cazul lui Etxebarria Caballero, judecătorul de instrucție a ajuns la concluzia că nu existau suficiente dovezi ale supunerii la rele tratamente, nejustificând decizia de a respinge celelalte solicitări. În cazul lui Ataun Rojo, judecătorul de instrucție a afirmat că, pentru că nu exista nici o dovadă a comiterii unei infracțiuni, identificarea și interogarea ofițerilor de poliție implicați ar fi fost inutilă și nu ar fi făcut decât să dezvăluie identitatea persoanelor implicate în lupta împotriva terorismului.
CEDO a explicat că reclamanții se aflau într-o situație specială, fiind izolați și neputând să comunice cu cei din afară; în acest context, autoritățile judiciare trebuie să depună eforturi suplimentare. Dacă s-ar fi răspuns în mod afirmativ solicitărilor reclamanților, e posibil să se fi obținut clarificări în legătură cu ceea ce s-a întâmplat cu adevărat.
Este deja a cincea oară când CEDO condamnă Spania pentru că aceasta nu își îndeplinește obligația de a investiga cu seriozitate plângeri referitoare la tortură. Toate celelalte cazuri au implicat persoane aflate în detenție incommunicado: Martínez Sala (2004), San Argimiro Isasa (2010), Beristain Ukar (2011) și Otamendi Egiguren (2012). În toate CEDO a explicat că pentru a satisface cerințele impuse de articolul 3 al Convenției nu este suficient ca instanțele să se uite la rapoartele medico-legale, fiind nevoie de o examinare detaliată a mai multor probe, cu scopul de a obține cât mai multe dovezi.
În toate aceste hotărâri, CEDO a insistat că este important să se adopte măsurile recomandate de către Comitetul European pentru Prevenirea Torturii (CPT), măsuri necesare pentru a garanta siguranța persoanelor deținute incommunicado, care doar așa pot fi protejate de eventuale abuzuri, ele aflându-se într-o situație de vulnerabilitate crescută, în care este nevoie de adoptarea de măsuri speciale de control judiciar. Una dintre principalele recomandări ale CPT este ca persoanele deținute incommunicado să fie aduse în mod sistematic în fața judecătorului, înainte de a se decide cu privire la prelungirea detenției. CPT-ul a observat că în Spania există probleme cu respectarea, în practică, a acestei reguli. De aceea a considerat că este important să sublinieze că nimic nu poate înlocui controlul judiciar și că judecătorii ar trebui să adopte o atitudine mai proactivă în ceea ce privește competențele de supraveghere a acestor situații, competențe care le sunt atribuite prin Codul de Procedură Penală.
În ultimele două hotărâri însă, CEDO a mers puțin mai departe, subminând însăși legalitatea regimului de detenție incommunicado. În paragrapful 48 al hotărârii din Etxebarria și în paragraful 38 al celei din Ataun, CEDO afirmă: „Curtea este de acord cu recomandările CPT, reproduse de către Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei în raportul său din 9 octombrie 2013 (...), atât în ceea ce privește garanțiile care trebuie asigurate într-o astfel de situație, cât și cu privire la posibilitatea de a reține o persoană incommunicado” (traducere neoficială). Prima recomandare CPT la care face referire CEDO este abolirea regimului de detenție incommunicado, cu condiția ca, prin însăși natura sa, acest regim să creeze riscul de abuzuri și încălcări ale drepturilor omului (a se vedea paragraful 102 din raportul Comisarului, menționat în paragrafele 32 și 27 din hotărțrile din Etxebarria și Ataun). Restul recomandărilor emise de către CPT și de către Comisar se referă la indispensabilitatea măsurilor de protecție care trebuie să fie garantate pentru cei deținuți incommunicado, tocmai cu scopul de a reduce riscul de a avea de a face cu încălcări ale drepturilor omului: accesul eficient și rapid la un avocat ales de către deținut/ă și posibilitatea de a beneficia de asistența unui medic ales de deținut/ă.
Organizația noastră, Rights International Spain, e la fel de îngrijorată ca și forumurile internaționale din domeniul drepturilor omului cu privire la regimul de detenție incommunicado,în condițiile în care sistemul juridic spaniol nu oferă suficiente garanții împotriva torturii. Singura cale către a proteja siguranța publică este respectarea necondiționată a drepturilor omului în toate cazurile.
Articol scris de Lidia Vicente și Patricia Goicoechea, Directoarea, respectiv Directoarea adjunctă a Rights International Spania, fiind publicat pentru prima dată pe blog-ul „Al Reves y Al Derecho”.