Tech & Rights

Securitate prin drepturile omului: un nou raport al Liberties

Astăzi Liberties a publicat raportul „Securitate prin drepturile omului". Raportul constată că două măsuri comune de combatere a terorismului afectează profund democrația, fiind de asemenea ineficiente și contraproductive.

by Israel Butler

Guvernele pot oferi securitate pe termen lung doar prin implementarea obligațiilor pe care le au în materie de drepturi ale omului. Aceasta înseamnă că trebuie să adopte măsuri de securitate proporționale, care funcționează eficient și abordează cauzele radicalizării, nu simptomele acesteia.

Raportul poate fi accesat aici. Avem de asemenea disponibil și un rezumat al acestuia.

Supravegherea în masă și profilarea etnică sunt utilizate încă în mai multe state membre ale UE. într-un număr de țări din UE. Deși la prima vedere utilizarea acestora poate părea să aibă avantaje, realitatea e că acestea pot pune în pericol siguranța publică. Raportul nostru susține că există alte politici de combatere a terorismului, care repsectă standardele din domeniul drepturilor omului, fiind de fapt și mai eficiente în asigurarea securității cetățenilor.

Idei principale:

- Supravegherea în masă implică uciderea democrației, pentru că democrația nu poate funcționa fără dreptul la viață privată. Peste cincizeci de ani de studii demonstrează că oamenii tind să se conformeze opiniilor majorității și regulilor impuse de aceasta atunci când sunt în public sau cred că sunt observați de alți concetățeni. Un spațiu sigur, intim ne dă libertatea de a crea, gândi, discuta și împărtăși informații și idei fără a ne fi frică că vom fi judecați. Acest lucru permite societăților să evolueze și să progreseze prin schimbarea regulilor și conceptelor după care își ghidează existența- cum ar fi, de exemplu, cele cu privire la protecția mediului înconjurător și economii distributive. Dreptul la viață privată permite, de asemenea, jurnaliștilor, activiștilor și politicienilor să îi tragă la răspundere pe liderii noștri care greșesc, bazându-se adesea pe surse de informații care nu sunt dispuse să împărtășească ce știu dacă pot fi identificate și riscă sancțiuni.

- În general populația tinde să perceapă în prezent internetul ca pe un spațiu „public" în care nu ne putem bucura de intimitate. Cercetările recente privind utilizarea internetului confirmă faptul că mulți jurnaliști se auto-cenzorează și că publicul nu se mai simte liber să folosească internetul pentru a citi sau a comunica despre chestiuni în legătură cu care se tem că ar putea cauza dezacorduri. Supravegherea în masă este un obstacol în calea funcționării democrației. În ciuda faptului că ne-a costat pe toți atât de mult, supravegherea în masă nu a reușit să ne dea nimic în schimb. Toate dovezile disponibile arată că aceasta nu a fost niciodată utilă în prevenirea unui atentat terorist sau în identificarea teroriștilor.

- În marea majoritate a atentatelor teroriste raportate, făptașii erau deja cunoscuți de serviciile de securitate sau intraseră anterior în contact cu autoritățile din cauza activităților lor criminale sau a problemelor de sănătate mintală. Serviciile de securitate nu au reușit însă să prevină atentatele fie pentru că nu au avut resursele necesare pentru a păstra persoana sub supraveghere, fie pentru că informațiile provenite de la alte organe guvernamentale sau de la guverne străine au fost ignorate.

- Cele mai utile surse în lupta împotriva terorismului tind să fie comunitățile, familiile și cunoștințele făptuitorilor. Publicul rămâne cea mai importantă sursă de informații pentru serviciile de securitate. Operațiunile la scară largă care implică profilarea etnică și care sunt desfășurate în SUA, Germania și Franța nu au condus la urmărirea penală a altor persoane pentru infracțiuni de terorism. Cercetările privind utilizarea profilării etnice când vine vorba de comiterea de infracțiuni arată că aceasta duce la scăderea numărului de infractori care sunt prinși.

- Profilarea etnică face publicul mai vulnerabil: creează unghiuri moarte pentru serviciile de securitate, deoarece organizațiile teroriste recrutează pur și simplu atacatori de etnii diferite. Extremiștii violenți provin dintr-o gamă largă de naționalități și etnii, incluzând albi (occidentali) care s-au convertit. Profilarea etnică creează, de asemenea, resentimente printre membrii nevinovați ai comunităților vizate. Aceasta înseamnă că aceste comunități sunt mai puțin dispuse să furnizeze informații poliției în mod voluntar. Profilarea îi face de asemenea pe care care îi cad victime să se simtă marginalizați și discriminați, ceea ce contribuie la radicalizare.

- Guvernele care luptă împotriva radicalizării care duce la extremism violent s-au concentrat asupra etapelor finale ale procesului de radicalizare. Au decis să ignore cauzele fundamentale ale acesteia, cum ar fi inegalitatea socială și economică, discriminarea de acasă și cooperarea cu regimuri represive din străinătate în legătură cu încălcări ale drepturilor omului.

În raport guvernelor li se recomandă următoarele:

  1. Să ofere serviciilor de securitate mai multe resurse pentru a supraveghea suspecți reali, asigurând, în același timp, că există controale judiciare și parlamentare puternice pentru a preveni abuzurile acestor puteri;
  2. Să consolideze sau să introducă politici în comunități, care să conducă la crearea unor relații de încredere reciprocă între autorități și comunități. Acest lucru ar face ca poliția să primească informații de la public. Aceste politici nu ar trebui să implice recrutarea de informatori de către poliție. Ar trebui să se bazeze pe o relație de respect reciproc între polițiști și comunitățile pe care le deservesc. Acestea ar trebui să se aplice tuturor comunităților și să nu vizeze anumite minorități;
  3. Serviciile de securitate ar trebui să-și folosească puterile pentru a opri, a căuta sau a reține doar persoane în legătură cu care există dovezi obiective de comitere de activități criminale. Guvernele pot urma exemplul unor proiecte de succes din Spania și Marea Britanie, unde poliția a fost instruită în legătură cu cum să evite profilarea etnică, ceea ce a dus la mai puține opriri și mai multe arestări;
  4. Punerea în aplicare a obligațiilor de a promova accesul egal la educație, ocuparea forței de muncă și locuințe adecvate, de a combate discriminarea împotriva minorităților etnice și de a respecta drepturile omului în relațiilor lor externe. Aceasta ar aborda problema radicalizării de la rădăcini.
  5. Guvernele au încercat să convingă publicul că drepturile omului fac parte din problemă și că dreptul la viața privată este ceva ce folosim pentru a ne ascunde secretele jenante. Au spus că putem înfrânge terorismul fără a confrunta direct cauzele profunde ale acestuia. Dar realitatea este că drepturile omului ne mențin în siguranță și dacă guvernele și-ar respecta obligațiile legale societățile noastre ar fi mai sigure.

Raportul poate fi accesat aici. Avem de asemenea disponibil și un rezumat al acestuia.

advisory