Rights International Spania a vorbit cu un fost Raportor al ONU cu privire la chestiuni de mare importanță în Europa de astăzi: restricții privind dreptul de a protesta pașnic și alte drepturi în numele securității; noi politici în lupta împotriva terorismului; dreptul la viață privată și efectele politice ale Internetului. Puteți citi interviul complet aici.
Protest pașnic
„... Este modul prin care cele mai puțin vizibile pături sociale - cele care au cel mai puțin acces la presă și/sau la autorități – își pot demonstra opoziția față de politicile publice sau îi pot critica pe cei care le guvernează. Este imperativ ca guvernele să păstreze acest drept pentru a fi în măsură să stabilească un proces de dialog cu populația. Numai guvernele autoritare restrâng dreptul de a protesta pașnic", a declarat LaRue. În ceea ce privește situația din Spania după adoptarea Legii de privind securitatea cetățenilor și după reformele Codul penal, fostul raportor a declarat că „Se dă impresia de intransigență și refuzul de a asculta populația", adăugând că Spania se află la același nivel ca țări precum Egipt sau China.
Restricții în numele securității
LaRue este clar în privința acestui fapt: „S-a demonstrat că măsurile restrictive care încalcă drepturi nu sunt eficiente în apărarea securității". În opinia sa, „libertățile nu trebuie limitate în numele securității - acest lucru ar fi o contradicție în termeni". Expertul susține că „oricine limitează libertățile civile și drepturile cetățenilor este un dictator". Dictatorii „nu apără democrația, ci își apără propria putere și exercitarea violentă a acesteia".
Lupta împotriva terorismului într-un context democratic
Frank LaRue recunoaște că „există terorism și toată lumea are dreptul de a se proteja; în plus, statul are obligația de a-și proteja cetățenii". Contextul democratic trebuie însă întotdeauna să fie respectat: „Dacă nu, teroriștii au câștigat pentru că au impus o formă non-democratică de guvernare". LaRue susține că „în cazul în care drepturile civile sunt subminate, securitatea statului este și ea slăbită".
Monitorizarea conversațiilor
Fostul Raportor consideră că „măsurile de monitorizare devin arbitrare; persoane care nu au nimic de a face cu terorismul sunt selectate". Așa cum subliniază acesta, „când un profil este creat pentru a lupta împotriva terorismului, ce oprește guvernele de la a folosi aceleași mijloace pentru a-și ancheta adversarii politici? Ori de câte ori se acordă o putere nelimitată, aceasta poate fi exercitată împotriva oponenților politici sau a vocilor critice".
Charlie Hebdo și restricțiile privind viața privată
LaRue a declarat că atacul terorist asupra revistei Charlie Hebdo „a schimbat poziția Europei privind dreptul la viața privată și protecția datelor; de la atac s-a creat o reacție de panică care a condus la adoptarea de legi care încalcă dreptul la viață privată", în ciuda faptului că aceste drepturi au fost întotdeauna protejate pe continentul european. Pentru LaRue, „Nu trebuie să permitem ca frica de terorism sau violență să ne limiteze drepturile". LaRue conchide că cetățenii trebuie într-adevăr protejați, însă într-un mod democratic, cu respectarea drepturilor fundamentale.
Dreptul la viață privată și alte drepturi
„Un Raportor Special privind dreptul la viață privată ar fi trebuit creat cu mulți ani în urmă, pentru că dreptul la viață privată este recunoscut în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și, în plus, este esențial pentru a garanta exercitarea altor drepturi, cum ar fi libertatea de exprimare și libertatea religioasă, precum și cetățenia democratică în general", explică LaRue. „De la nașterea Internetului și crearea de noi tehnologii de comunicare - și odată cu ele de noi forme de monitorizare a populației - necesitatea unui astfel de Raportor a devenit și mai imperativă".
Internetul și efectele sale politice
„Internetul este, probabil, cel mai important salt tehnologic: de la comunicare liniară la comunicare interactivă. Acesta ne servește ca formă de comunicare și de asemenea, ca formă de cunoaștere [...] iar de la Primăvara Arabă am asistat la o nouă dimensiune a Internetului: capacitatea cetățenilor de a se auto-mobiliza, ajungând până la a răsturna guverne”. În opinia sa, această putere de a chema și de a-i instiga pe cetățeni să se mobilizeze, precum și puterea Internetului de a contribui la diseminare și de a atrage atenția asupra încălcărilor drepturilor omului reprezintă motivele pentru care guvernele încearcă să-l controleze. „Însă nici un guvern nu ar trebui să își imagineze că îl poate controla, acest lucru este imposibil".