După ce donațiile au fost solicitate live, procurorii germani l-au acuzat pe domnul Karaman și pe mai mulți dintre angajații săi de fraudă, iar Tribunalul Regional din Frankfurt i-a condamnat pe doi dintre aceștia pentru fraudă agravată. Dl Karaman a fost judecat separat de acești inculpați și nu a fost condamnat prin aceeași hotărâre; numele său totuși a fost menționat de mai multe ori în respectiva decizie.
Din acest motiv, domnul Karaman a apelat la Curtea Constituțională Federală, pretinzând că i-a fost încălcat dreptul la prezumția de nevinovăție. Cererea sa a fost respinsă. Dl. Karaman a aplicat apoi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, susținând încălcarea articolului 6 §2 din Convenție (prezumția de nevinovăție), pentru faptul că numele lui a fost publicat în hotărârea din 2008 (pretinde 17103/10).
În hotărârea sa din 27 februarie 2014, Curtea a menționat că o încălcare a prezumției de nevinovăție ar putea apărea atunci când date referitoare la o persoană apar în motivația unei hotărâri prin care se condamnă alte persoane. Acestea fiind spuse, judecătorii de la Strasbourg au fost de acord cu argumentul instanței germane conform căreia în procedurile complicate care se efectuează în legătură cu mai multe persoane în același timp (chiar dacă nu sunt judecate în același timp), este necesar ca judecătorul să analizeze implicarea persoanelor terțe pentru a putea determina în mod corect vinovăția. Cu toate acestea, în ceea ce privește faptele acestor persoane, judecătorul trebuie să facă referire la ele doar atunci când este strict necesar.
Curtea a ținut cont de faptul că în legislația germană există principiul prezumției de nevinovăție. Conform acestuia, instanța nu ar trebui să judece cu privire la vinovăția persoanelor care nu sunt judecate în fața sa. Instanța care a judecat cazul de fraudă a trebuit să facă aprecieri cu privire la locația liderilor grupului infracțional, despre care a precizat că se situau în Turcia. Organizația criminală avea cu siguranță lideri și persoane care veneau cu idei despre cum ar putea fi deturnați bani. Pentru a oferi o analiză complexă a faptelor, instanța din Frankfurt am Mein nu a putut evita să facă referire la domnul Karaman, directorul turc al postului emițător unde a avut loc frauda.
Judecând după limbajul utilizat de către instanța germană, CEDO a constatat că domnul Karaman a fost menționat ca "persoana acuzată într-un caz separat." Instanța nu evaluat vinovăția acestuia prin această referință, ținând cont de faptul că procedurile împotriva sa erau în desfășurare. Instanța nu a evaluat vinovăția sa nici prin mențiunea "persoane care acționează în spatele scenei". Mai mult decât atât, instanța germană a menționat în hotărârea sa (publicată pe site-ul Curții), mențiune făcută și de către Curtea Constituțională din Germania, că a-l vedea pe domnul Karaman ca vinovat ar reprezenta o încălcare a unui principiu de bază al Codului penal, și anume cel cu privire la prezumția de nevinovăție. CEDO a ajuns la concluzia că, în cazul unui caz atât de sofisticat, unde sunt acuzați atât de mulți oameni, instanțele germane au avut grija relevantă pentru a asigura respectarea principiului prezumției de nevinovăție. Prin urmare, instanța de la Frankfurt nu a încălcat principiul prezumției, iar Convenția a fost respectată. Doi dintre judecători au depus o opinie separată, susținând că introducerea numele inculpatului în apropierea descrierii liderilor grupului criminal a fost o trimitere neechivocă la vinovăția lui.
Acest caz arată cât de greu poate fi pentru judecători să decidă în procesele cu mai multe capete de acuzare. Pe de o parte, așa cum a făcut instanța germană, ei trebuie să evite să se pronunțe prea devreme; pe de altă parte, aceștia sunt obligați să reconstituie faptele cât mai precis posibil, pentru a se asigura că deliberează just, trebuind în același timp să nu aducă atingere aspectelor ce urmează a fi analizate în alte hotărâri din cazurile conexe.