Marți, 15 iulie 2014, s-a finalizat cea de-a patra rundă de evaluare periodică a Irlandei cu privire la respectarea Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (PIDCP), rundă încheiată la Geneva cu un discurs al președintelui Comitetului ONU pentru Drepturile Omului, Sir Nigel Rodley. Acesta a criticat aspru practica din Irlanda de a nu investiga numeroase cazuri de abuzuri ale drepturilor omului și eșecurile repetate în aflarea adevărului și tragerea la răspundere a celor vinovați pentru încălcări ale drepturilor omului.
Consiliul Irlandez pentru Libertăți Civile (ICCL) a condus o delegație a societății civile, cu 30 de membri, la Geneva. Aceștia i-au pus la curent pe membrii Comitetului, înaintea audierilor, cu o serie de probleme existente în țară, probleme care au inclus:
·Necesitatea ca statul să recunoască în mod oficial nomazii (Travellers) ca minoritate etnică
·Căi de atac și reparații pentru prejudiciile suferite de femeile care au fost supuse barbarei practici a simfiziotomiei în maternități
·Victimele Spălătoriilor Magdalene (Magdalene Laundries)
·Dominația continuă a bisericii asupra școlilor
·Discriminarea împotriva persoanelor cu dizabilități intelectuale
·Drepturile reproductive ale femeilor și legile extrem de restrictive legate de avort
Pe parcursul a două zile de audieri, membrii Comitetului ONU pentru Drepturile Omului și oficiali guvernamentali irlandezi au discutat despre „cât de mult reprezintă pentru politica externă irlandeză sprijinul acordat de Irlanda organismelor de monitorizare ale tratatelor [cum ar fi Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU]”. Având în vedere poziția importantă deținută de Irlanda în cadrul Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, ar fi de așteptat ca acest sprijin să fie unul semnificativ. Cu toate acestea, când vine vorba despre respectarea obligațiilor impuse de tratat acasă, în timp ce s-au putut menționa o serie de prevederi legislative care „sunt în curs de dezvoltare” și o serie de trimiteri generale la elaborarea de planuri de implementare, strategii și grupuri de lucru, guvernul irlandez a avut puține de spus despre reforme concrete.
Astfel, membrii Comitetului au încercat în zadar să obțină răspunsuri de la delegația guvernului cu privire la motivele pentru care Irlanda, care se percepe pe sine ca pe un apărător și promotor al drepturilor omului în străinătate, nu pare capabilă să dezvolte acasă legi legate de avort care să respecte Pactul și continuă să nege supraviețuitoarelor simfiziotomiei o posibilitate reală, independentă, transparentă și eficientă să afle adevărul despre ce li s-a întâmplat. Audierile s-au terminat și timpul acordat evaluării Irlandei s-a scurs înainte ca vreunul dintre aceste răspunsuri să fie găsite.
De aceea, ICCL și reprezentanții celorlalte ONG-uri s-au bucurat să audă comentariile sincere ale lui Sir Nigel Rodley de la încheierea ședinței. Făcând un rezumat al celor discutate, acesta a declarat:
„Spălătoriile Magdalene, azilurile pentru mame și copii, abuzul asupra copiilor, simfiziotomia- există o colecție importantă de încălcări ale drepturilor omului, o colecție în legătură cu care e dificil să ne imaginăm cum poate fi tolerată de statele care au ratificat Pactul. Și nu mă pot abține să observ conexiunea care există între acestea și un sistem instituționalizat de credințe și principii care există în acest stat”.
În legătură cu legile regresive din Irlanda cu privire la drepturile reproductive ale femeilor, domnul Rodley a declarat:
„Recunoașterea dreptului fundamental la viață al femeii, aceasta fiind o ființă umană reală, trebuie să prevaleze asupra drepturilor copilului nenăscut și nu pot sub nici o formă să înțeleg ce sistem poate acorda prioritate acestuia din urmă, lăsând să fie afectat dreptul la viață al femeii. Îmi pare bine să vad că situația a fost în sfârșit clarificată în 2013. Observ însă cu părere de rău că această clarificare nu beneficiază sănătății femeii”.
În urma audierilor de la Geneva, Comitetul va emite, săptămâna viitoare, o serie de recomandări pentru Irlanda. Ministrul Justiției, Frances Fitzgerald, și colegii din cabinetul său au două opțiuni: să continue să nu facă nimic pentru a schimba situația, ceea ce ar însemna ca vor repeta „performanța” în cadrul următoarei runde de evaluare a Irlandei de către Comitet, rundă care va avea loc în 4 ani; sau să preia inițiativa și să își folosească influența politică pentru a contribui la implementarea recomandărilor. Luând în considerare modificările care au avut loc în cadrul Ministerului și faptul că Irlanda face parte în prezent din Comitetul ONU pentru Drepturile Omului, avem motive să sperăm că situația din țară se va îmbunătăți. Pentru a ne demonstra că își dorește să producă schimbare, Guvernul ar putea să își asume responsabilitatea de a iniția o dezbatere parlamentară în legătură cu recomandările care vor fi primite în curând de la Comitetul ONU pentru Drepturile Omului.