Partidul aflat la putere în Polonia poate fi oprit doar prin amenințări de ordin economic

Guvernul polonez nu a reacționat aproape deloc în fața presiunilor de ordin juridic și politic venite din partea UE. Oprirea accesului la fondurile UE ar putea fi însă mai convingătoare, iar Comisia Europeană are puterea să facă acest pas.

Săptămâna trecută, după ce Andrzej Duda, Președintele polonez, a respins două din cele trei legi controversate care fuseseră adoptate pentru a modifica funcționarea instanțelor judecătorești, părea că independenței sistemului judiciar i se acordase o nouă șansă. Partidul aflat la putere în Polonia, PiS (Lege și Justiție), a declarat însă că va continua să încerce să acorde Guvernului cât mai multă putere asupra sistemului prin care cetățenilor ar trebui să li se asigure dreptate.

Dacă se va ajunge până acolo, UE va trebui să facă mai mult decât să avertizeze ca va emite avertizări. UE nu a reușit până acum să convingă PiS să se oprească din luarea de măsuri prin care se subminează independența judiciară. Comisia Europeană a emis într-adevăr o nouă recomandare în cadrul anchetei sale privind reformele din Polonia; însă realitatea e că toate recomandările Comisiei emise până acum au fost pur și simplu ignorate de Guvernul polonez. Comisia Europeană a declarat că dacă se va încerca implementarea, chair și parțială, a vreunei măsuri din legile propuse și care au fost respinse de Președinte, atunci va declanșa imediat procedura prevăzută la Articolul 7 alineatul (1) din Tratatul UE. Chiar dacă Comisia activează Articolul 7, cel mai probabil este că tot ce se va întâmpla va fi să auzim și mai multe declarații, de data aceasta din partea Consiliului UE. Aceasta pentru că înainte de a se putea aplica sancțiuni Poloniei este nevoie de parcurgerea anumitor etape care vor putea fi oprite dacă statele membre nu vor fi de acord cu anumite aspecte în unanimitate. Este foarte probabil ca Ungaria să refuze să voteze în favoarea luării lor.

Comisia Europeană a inițiat de asemenea și o serie de proceduri legale privind independența sistemului judiciar din Polonia. Dar măsuri similare au fost luate de Comisie în 2012 cu privire la Ungaria și, după cum am învățat atunci, chiar dacă va câștiga Comisia, este puțin probabil ca acest lucru să rezulte în anularea măsurilor contestate. Și există suficiente motive care să ne facă să credem că PiS nu va dori să respecte hotărârile judecătorești emise de instanțele UE.

Există însă ceva ce Comisia ar putea ușor să facă, deși nu pare să vrea: folosirea de argumente legate de fonduri UE. Mai multe guverne europene și comisari europeni au declarat de-a lungul timpului că, atunci când un stat membru nu respectă statul de drept, acestuia ar trebui să i se refuze accesul la fonduri europene, în special la așa-numitele „fonduri de coeziune”. Banii europeni ajung la statele membre în mai multe feluri. Sumele cele mai mari sunt trimise prin intermediul acestor fonduri de coeziune, menite pentru investiții cu privire la infrastructură și ocuparea forței de muncă. Între 2014 și 2020, Polonia urmează să primească astfel 86 de miliarde de euro - aproape 19% din totalul fondurilor (545 de miliarde de euro) disponibil pentru toate cele 28 de state membre UE.

Există voci care spun că nu ar trebui să se recurgă la interzicerea accesului la fonduri pentru că aceasta ar putea afecta relațiile din guvernele UE și ar putea genera diviziune. Alții afirmă chiar că interzicerea accesului la astfel de fonduri pentru nerespectarea statului de drept ar putea fi facută doar dacă s-ar modifica legislația și chiar tratatele UE pentru a se introduce un nou mecanism prin care să se poată face acest lucru.

Adevărul însă este că normele UE care reglementează fondurile de coeziune impun deja guvernelor să respecte statul de drept pentru a avea acces la bani. Normele relevante ( pe scurt Regulamentul privind dispozițiile comune) solicită guvernelor să dispună de sisteme prin care să asigure că fondurile de coeziune sunt cheltuite în conformitate cu legislația UE și cu legislația națională. Guvernele sunt obligate să creeze un număr de organisme care să gestioneze, să cheltuiască și să verifice dacă fondurile UE sunt cheltuite în conformitate cu legislația națională și UE. Iar instanțele judecătorești sunt cele la care se paote apela dacă există nereguli cu privire la aceste sisteme.

Comisia Europeană spune din iulie 2016 că în Polonia există o amenințare sistemică la adresa statului de drept. Aceasta înseamnă că Polonia încalcă deja de ceva timp obligațiile pe care le are în temeiul Regulamentului privind dispozițiile comune. Săptămâna trecută, Comisia a inițiat o procedură cu privire la legea care nu a fost respinsă de Președintele polonez, declarând că aceasta a încălcat obligația țării, conform dreptului UE, de a menține independența sistemului judiciar.

Este evident așadar că la nivelul Comisiei Europene se consideră că instanțele judecătorești din Polonia nu mai sunt independente, deci nu mai are cine să se asigure că autoritățile naționale poloneze care administrează fondurile UE respectă legea. Așadar Guvernul polonez încalcă grav Regulamentul privind dispozițiile comune. Iar acest Regulament prevede că, în cazul în care un guvern încalcă grav obligațiile care îi revin în temeiul său, Comisia are dreptul de a întrerupe finanțarea până când problema este rezolvată. Nu ar fi nici prima oară când ar fi luată o astfel de măsură. În 2013 Comisia suspenda fondurile de coeziunea ale Ungariei din cauza problemelor care existau acolo cu sistemele de gestionare și verificare a modului în care erau cheltuite fondurile UE.

Comisia Europeană se concentrează acum asupra luării unor măsuri care nu par să poată face PiS să își modifice politica. Presiuni de ordin economic ar fi însă, cel mai probabil, mult mai convingătoare. PiS consideră că își poate permite să râdă în fața Bruxelles-ului, deoarece acasă se bucură încă de sprijin public. Popularitatea continuă a PiS se datorează parțial parțial unor măsuri pe care unii le califică drept mituire a publicului: creșterea anumitor plăți sociale susținută de anumite venituri încasate de stat, mișcarea nefiind însă una sustenabilă. UE nu finanțează în mod direct aceste plăți. Dar este foarte probabil că partidul nu ar lua astfel de măsuri pentru a duce de nas electoratul, atunci când ele nu sunt sustenabile din punct de vedere financiar, dacă li s-ar tăia accesul de către Comisia Europeană la miliarde de euro. Dacă Guvernul știe că UE poate și va întrerupe finanțarea, s-ar putea simți mai puțin liber să ignore recomandările Comisiei Europene.