Ce se întâmplă în Lesbos? Este oare „abordarea hotspot" într-adevăr o soluție? Pentru a căuta răspunsul la aceste întrebări, Open Migration a călătorit în Grecia pentru a vizita Tabăra pentru Înregistrări din Moria.
Vizita Open Migration în Lesbos
Open Migration nu este un simplu website. Aceasta este o platformă care oferă date, informații și puncte de vedere diferite cu privire la migrație, propunându-și să ofere numere, infografice și idei în timp ce păstrează prejudecățile și stereotipurile departe de realitatea pe care o descrie.
Și, pornind de la ideea că migrația este un itinerariu, o călătorie care are la bază diferite întrebări, motive și drepturi, am decis să călătorim: ne-am dus în Lesbos, o insulă grecească unde ajung, de luni de zile, tot mai mulți oameni care fug de războaiele, persecuțiile și actele de violență care le-au invadat țările de origine. Aceștia sunt cu toții imigranți care au nevoie de protecție internațională și care viseaza la o viață nouă în Europa.
În Lesbos am văzut oameni care încercau cu disperare să ajungă pe coastele europene, pornind în călătorii periculoase cu niște bărci care nu au ce căuta pe mare. Cei care reușesc să ajungă cu bine în Grecia încep o călătorie nouă, diferită, care include trecerea prin numeroase centre de primire create de Uniunea Europeană în statele membre aflate la frontiere, precum Italia și Grecia, centre menite a-i identifica și amprenta pe imigranți și refugiați.
În interiorul taberei
Cum funcționează însă aceste centre? Cum sunt respectate aici drepturile oamenilor de a fi informați și de a primi asistență juridică? Pentru a aflat răspunsul la aceste întrebări ne-am dus la unul dintre cele mai importante astfel de centre, Tabăra pentru Înregistrări din Moria.
La doar 5 kilometri de Mytilene, unul dintre cele mai importante orașe de pe insulă, supravegheat de agenți de poliție greci și de agenți Frontex, Moria este departe de a fi un loc primitor.
O fostă bază militară, împărțită în două secțiuni (cea vorbitoare de limba arabă și cea în care nu se vorbește limba arabă), Moria are o capacitate de 400 de persoane, primind însă, în ultimele luni, până la 2.000 de refugiați pe zi.
După ce ajung de pe plaje, unde au fost ajutați, hrăniți și încălziți, imigranții din Moria se așează la cozi lungi, așteptând să fie înregistrați. Acesta este primul lucru pe care trebuie să îl facă, fapt și mai îngrozitor având în vedere că unele dintre aceste cozi pot dura chiar și 24 de ore, fără pauză.
Nu există dospizitive suficiente pentru menținerea igienei personale, iar majoritatea persoanelor așteaptă în aer liber, așezându-se pe jos. Familiile se pot retrage în corturi improvizate. Cine își pierde locul de la coadă trebuie să se așeze înapoi la capătul acesteia. Coada abia se mișcă. Înregistrările sunt deseori întrerupte deoarece autoritățile nu pot nici ele să facă întotdeauna față numărului mare de oameni prezenți.
Disperare
Bărbații aflați în fruntea cozii când am ajuns noi în Moria așteptau de 11 ore. Erau epuizați, dar așteptau pentru că orice este mai bine decât să fii afară, în pericol, în munți sau pe mare.
Ei știu de asemenea și că dacă au documente și sunt înregistrați vor primi autorizație de tranzit pentru a putea ajunge în Atena. De acolo, vor încerca să ajungă întâi la granița macedoneană și apoi în alte țări europene.
Pe plaje, în bărcile de cauciuc, poți vedea speranța oamenilor. În tabără nu mai vezi decât oboseală, disperare și nesiguranță.
UNHCR, Salvați Copiii, Medici fără Frontiere și alte organizații încearcă să facă față numerelor uriașe de oameni și nevoilor acestora. Nu este însă ușor într-un loc precum Moria.
„Bun venit în Europa"
În septembrie anul trecut, statele membre UE declarau că hotspot-uri (punctele de trecere) ar fi o soluție care să îi ajute atât pe imigranți, cât și pe statele membre. Punctele de trecere anumite desemnate erau menite a-i tria pe cei care fugeau din zone de război dintre oamenii care trec Marea Mediterană în căutarea unor vieți mai bune din punct de vedere economic. „Abordarea hotspot” ar fi trebuit de asemenea să faciliteze trimitera înapoi a „imigranțilori ilegali”.
Având însă în vedere faptul că acolo oamenii par să nu primească, în afară de niște mâncare și niște documente, nicio altă formă de suport în astfel de centre, constituie oare ele cu adevărat o soluție?
Iată un video (înregistrat cu o cameră ascunsă de Federica Mameli) de la Tabăra din Moria, așa cum arată aceasta acum, în februarie 2016.
Video-ul acesta ne arată cam cum arată acum un „Bun venit în Europa!”.
Întregul reportaj al Open Migration poate fi citit aici.