Paul Mutsaers este cercetător în cadrul Departamentului de Studii în Domeniul Culturii al Școlii pentru Studii Umaniste din Tilburg și în cadrul Academiei de Poliție din Olanda. În ultimii ani, acesta a efectuat un studiu antropologic al comportamentului poliției olandeze față de imigranți. La 12 iunie, acesta și-a prezentat teza de doctorat la Universitatea din Tilburg, Olanda.
Între 2008 și 2013 acesta a fost angajat al Academiei de Poliție din Olanda, însoțind polițiștii în cadrul misiunilor lor și vorbind cu sute de ofițeri de diferite etnii despre experiențele lor în cadrul forțelor de poliție și despre activitățile desfășurate de poliție în comunități extrem de diverse din întreaga țară.
În teza sa, intitulată O antropologie publică a poliției: oamenii legii și imigranții în Olanda, acesta descrie actele de discriminare existente atât în interior, cât și în exterior: împotriva colegilor și împotriva oamenilor de pe stradă. Studiul arată, spre exemplu, că fie că sunt imigranți cu acte în regulă sau fără acte, imigranții care locuiesc pe străzi sunt relativ des supuși unor acte discriminatorii de către polițiști.
„Mai puțină birocrație și un accent mai mare pus pe personalitatea fiecărui ofițer în parte și pe puterile discreționare ale acestora au crescut probabilitatea de a avea polițiști care discriminează împotriva minorităților etnice și care au un comportament arbitrar”, a explicat Paul Mutsaers, care consideră că este necesară o reevaluare a birocrației din cadrul departamentelor de poliție, pentru a fi create nivele de autoritatea și structuri de tragere la răspundere clare și pentru a se crea o separare strică între individ și funcția acestuia.
Formulare pentru fiecare persoană arestată
Acesta recomandă ca polițiștii să fie obligați să completeze un formular ori de câte ori arestează pe cineva, pentru ca astfel să se poată stabili dacă arestul a fost sau nu un rezultat al profilării etnice. „Și fiecare municipalitate trebuie să aibă un consiliu civil de revizuire care să monitorizeze, pentru a exista un echilibru, munca poliției”.
Serviciile de poliție olandeze sunt de ceva timp în cursul unui proces de „debirocratizare": mai puține hârtii, mai puține reguli, mai puțină răspundere obligatorie și mai multă „libertate profesională”. Potrivit lui Mustaers însă, acest proces a făcut ca oamenii legii să nu se mai poarte ca niște angajați ai statului care îndeplinesc activități necesare într-o comunitate. Dimpotrivă, poliția pare să fie acum dominată de o cultură în care polițiștii sunt încurajați să se comporte potrivit popriilor opinii asupra lumii, propriilor opinii cu privire la dreptate și echitate.
În teza sa de doctorat acesta descrie modul în care impunerea unor limite atât de neclare între opiniile personale și funcția publică deținută conduce cu ușurință la subiectivitate și discriminarea. „Atunci când un ofițer greșește”, explică acesta, „situația este redusă la o problemă personală de ordin psihologic, iar ofițerul este trimis doar la un curs de creștere a gradului de conștientizare”.
Încălcarea dreptului la viață privată
Potrivit lui Mutsaers, unul dintre „excesele" acestei culturi organizaționale este proiectul cunoscut sub numele de PsyCops. Acest proiect se conturează potrivit tacticilor de manipulare și de preluarea a controlului asupra inimilor și minții populațiilor din zonele de război. În Amsterdamul de Vest s-a recurs până și la aducerea unor militari care i-au ajutat pe ofițerii de poliție să observe și să înțeleagă standardele, volurile, credințele religioase, legăturile de familie și opiniile politice ale așa-numitelor „grupuri problematice”, adică grupurile de imigranți.
„O astfel de infiltrare în viața privată a cetățenilor olandezi este în conflict cu valorile unei societăți libere și democratice", spune Mutsaers. Acesta consideră că acele consilii civile de revizuire a căror creere a fsot propusă în teza sa ar putea contracara astfel de practici.
Mustaers susține de asemenea că această cultură a poliției și politicile pe care se bazează ea influențează și statisticile cu privire la criminalitate. „Acestea sunt ‘conturate’ prin alegerile și acțiunile ofițerilor de pe teren. Să luăm exemplul barierelor de control, unde persoanele care aparțin minorităților etnice sunt controlate mai des. Oamenii non-occidentali sunt suprareprezentați în cifre”. Având pretextul unor astfel de statistici, o persoană care aparține unei minorități etnice este mai predispusă la a deveni victimă a abuzurilor poliției, creându-se de asemenea și un climat favorabil propunerii anumitor măsuri legislative excesive, cum ar fi incriminarea șederii ilegale pe teritoriul olandez sau retragerea pașapoartelor olandeze.
Trebuie să ne ocupăm de discriminarea perpetuată de polițiști
Potrivit lui Mustaers, a venit momentul de a face ceva în privința discriminării perpetuate de polițiști, ca problemă instituțională cu rădăcini adânci. În 2013, Comisarul Național al Poliției, Gerard Bouman, a considerat neplauzibil un raport al Amnesty International cu privire la discriminarea pe criterii de etnie, considerând că acesta prezenta doar incidente izolate. La începutul acestui an însă acesta a vorbit, chiar în blog-ul personal, despre o cultură internă potrivit căreia ofițerii care sunt musulmani sunt excluși și au colegi care își bat joc de ei și nu îi respectă.
Astfel de comportamente sunt, desigur, perpetuate și împotriva cetățenilor musulmani. În luna aprilie a acestui an, Mutsaers a fost invitat să participe la o întâlnire cu Comisarul Bouman și alți ofițeri de rang înalt de la nivel național, pentru a discuta despre rezultatele cercetării sale. Cercetătorul s-a folosit de această ocazie pentru a-i încuraja pe participanți să reflecteze la regulamentele pe care le au pentru angajați, la structurile organizatorice și la stilurile de manifestare a autorității.